poezi 4

Ardens
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Eu am ars în soba verde.
El a ars în soba neagră.
Focurile noastre – două –
Se urau ca doua triburi.

Şi cînd am ieşit prin hornuri,
fumurile noastre – două -
au slăvit acelaşi idol
şi-au muri de-aceeaşi moarte.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961









Aur şi umbră
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Coastele mele ascund
o inimă sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra-n umbră.

Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.

Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafaţa strălucitoare
a mângâierii dintâi.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961




Bucurie
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase … Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna !
















Căciuliţa albă
Colecţia: poezii pentru copii

de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Iarna. Fulgii podidesc
Cerul, ca nişte noiţe.
Stâlpii-n drum se-mpodobesc,
Toţi, cu albe căciuliţe.

Grâul ca să nu se strice
Sub a gerului pojghiţă,
Neaua i-a-mbrăcat cu grijă
Tot o albă căciuliţă.

Nu-s în luncă flori de loc;
Nu mai are lunca salbă.
Are-n schimb un alb cojoc
Şi o căciuliţă albă.

Sub zăpadă-i cald şi bine;
Grâu-şi are odăiţa.
Şi, când primăvara vine,
Se topeşte căciuliţa.

La oraş, a nins oleacă-
Neaua-i doar cât o şuviţă.
Oana noastră îşi îmbracă
Albă, moale, căciuliţă.

Şi când iese pe portiţă
Şi aleargă-apoi pe stradă,
Capul ei cu căciuliţă
Pare-un bulgăr de zăpadă.

















Când s-au văzut?
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Sînt clipe ciudate,
neînsemnate
pe harta iubirii
de la-nceput.
Clipe pe care,
mult mai tîrziu,
la cauţi, cum cauţi,
printre nisipuri,
firul de aur
pur, străveziu...

Cînd s-au văzut?
Într-una din acele clipe
cînd o fată vrea să-şi agaţe
jacheta roşie-ntr-un cui,
şi cuiul e prea sus,
şi el îi ia jacheta roşie
şi cu un gest sigur
o atîrnă în cuiul cel negru -
sau cînd el o întreabă:
"nu vă supără fumul"
şi ea răspunde "nu",
şi pentru întîia oară
îşi fac intrarea în scenă
glasurile, glasurile
aceste suple
fiinţe de taină
cu roluri duble,
de slavă şi hulă,
de cîntec şi spaimă,
sau cînd avionul se-apleacă pe-o parte,
şi fata se teme
şi pentru că se teme, surîde,
şi surîde şi el
ca să-i de acuraj,
sau cînd cade o carte
şi el o ridică
şi află că ea citeşte "Roşu şi Negru"...


Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", 1961, Editura Albatros






Candori
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
" E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. "

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

" Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. "

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

" Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan' la semestrul urmator "




Cartea nouă
Colecţia: poezii pentru copii

de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Oana a primit o carte;
Pozele-s frumoase foarte.

Uite-un ţurţur, o albină,
O broscuţă, o tulpină,

Uite-un munte, uite-un pom,
O căsuţă şi un om.

Poze sunt nenumărate-
Şi-încă toate-s colorate.

Lângă ele, nişte rânduri...
Oana noastră stă pe gânduri:

Cât mai e pân-o să crească
Şi-o să-nveţe să citească?



Ceapa
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Toţi copiii din cămin
La un loc s-au adunat.
De seminţe pumnu-i plin;
Azi e zi de-nsămânţat.

În pământ scobim culcuşul-
Cald seminţelor să ţină,
Până vom vedea urcuşul
Plantei noastre spre lumină.

Oana ţine-n mâna ei
Bulbi rotunzi şi mititei.
Îi sădeşte-apoi cu rândul,
Udă harnică pământul,
Până va zări cu ochii
Ceapa grea cu şapte rochii.






De nerostit
din volumul "Desfacerea lumii"
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Ce vis, Doamne, ce vis
mi-a fost dat, mi-a fost scris:
tu si cu mine,
mai patimasi ca nicicand
iubindu-ne
ca prima pereche de pe pamant
si eram frumosi si salbatici si goi
si eram morti amandoi.











Dezgheţ
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uşi s-ar da-n lături
şi s-ar umple văzduhul de păsări
şi - ca legătura de chei a pământului -
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
şi-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
şi goale;
sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge
în hău -
tu, dezgheţul meu, soarele meu!

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961





Dialogul vântului cu marea
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
-Sunt călătorul ciudat,
fără chip, pe câmpiile zării.
În părul meu, păsări solemne se zbat.
Sunt marele duşman al nemişcării.

-Vântule, nu vreau răscoală. Nu încă.
Mă sperie acestă voce: tu.
Nu-mi zdrobi trupul tânăr de stâncă.
Vântule, nu. Încă nu.

-În somnuri, în sare, ai timp să te-ntorci,
în culcuş de nisipuri inerte.
Ci eu vreau să sun cu o mie de orgi,
frumoaso, triumful tău verde!

-Mă tulbur...Muşchi de apa-ncordez.
De dragoste, cânt!
Fluidă, înaltă, din albie ies
Să fiu vânt, sa fiu vânt!




Drum în toamnă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Prin ale toamnei văi prelungi,
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunii sta să cadă
şi nu mai pot uita de-atunci.

Oare-o fi fost pe-aproape via
De m-ameţeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
Care-mi statornicea beţia?

Atâta ştiu: că aş fi mers
Cu tine, viaţa mea întreagă,
Şi frunzele fără de vlagă
Mi-ar fi părut atât de verzi!

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961





Ea era frumoasă şi rea
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Ea era frumoasă şi rea.
El era rău şi frumos.
Erau unşi cu miere de viperă
de sus pînă jos.

Ea se temea de virtuţi.
El de virtuţi se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
şi pe el, şi pe ea.

Ei au trăit neştiind.
Ei au murit neştiind.
Sfinţii foarte trişti au rămas
în icoana de-argint.







Fără lună
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Nu era lună-n noaptea ceea...
Nici o sclipire...nici un foşnet...nici
măcar-suflare umedă- mareea...

Noi singuri stam pe ţărm, între nisipuri,
împleticiţi în dragoste, răpuşi
de-o contemplare fără chipuri...

Murise marea...mâna ta străină
îmi odihnea pe umăr, şi
un sânge lenevos, ca o răşină,

trecea prin noi...Dar, ca la o răspânte,
deodată m-ai întors spre gura ta
-şi marea, vântul, sângele-ncepu să cânte.








Indragostitii cei lasi
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Fiecare anotimp ne desparte
pe unul de celalalt si ne-apropie de moarte.
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …

Iubirea noastra cea mare
a ramas inchisa-n sarutare,
de buzele noastre strivita,
ca fluturele mort in crisalida.

Prea blanda-s cu noi ! Am trait ca doi monstri
pe spinarile tinere-ale anilor nostri.
Din mierea lor, din gingasul lor stup,
ne-am ingrasat la suflet si la trup
si-acum taram greoi, bucata cu bucata,
ceara suava-a casei de-altadata …

Nu, noi cei lasi n-ar trebui sa iubim !
Ne-nfricosam pe pamant si ametim pe-naltimi
domesticim suferinta, o facem caine de curte,
pentru speranta ni-s bataile inimii prea scurte …
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …
Fiecare-anotimp ne desparte
pe unul de celalalt - si ne-apropie de moarte.





Inimitate
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Pot să fiu singură.
Ştiu să fiu singură.

E un acord tacit
între creioanele mele
şi copacii de-afară,
între ploaie,
şi părul meu străveziu.

Fierbe ceaiul,
zona mea de aur,
chihlimbarul meu pur şi fierbinte

Pot să fiu singură.
Ştiu să fiu singură.

Scriu la lumina ceaiului.






Ispita
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Îţi făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost
vreodată.

Pentru prima oară îţi vei vedea porii
deschizându-se
ca nişte boturi de peşti şi-ţi vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
şi vei simţi lumina lunecîndu-ţi pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înţepătura gravitaţiei
ca un spin în călcâiul tău,
şi omoplaţii te vor durea de imperativul
aripilor.

Îţi făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ţi simţi sprâncenele ca pe două răni
în formare
şi amintirile tale să-ţi pară că încep
de la facerea lumii.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961














Iubirii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru ceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-un neştire.

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
- şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961









Mireasă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Cînd stau în prag, aud copite
ca de romantic armăsar,
bătînd alene zeci de poştii...
...Dar nu. E cloncănitul cloştii,
plictisul ei familiar
în prînzurile toropite.

Dac-ar veni, amiaza mare,
în zeci de ţăndări ar sări
crestându-mi mâinile şi ochii -
iar marea ar foşni în rochii,
din amplele-i aurării
ca o mireasă-n aşteptare

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961






Nufărul
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Nufărul sta singur,
alb şi orb ca oul
şi închis în sine.
Mîinile mocirlei
l-au lăsat să-i scape
şi-a ajuns la soare
în mîinile mele,
ca o rană rece.
Fără-mpotrivire
s-a deschis să moară
cu exuberanţa
castă-a agoniei.
Fără-mpotrivire
l-am lăsat să moară
şi-am pornit spre lotcă
încruntaţi şi singuri
şi amari, în vară.

Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", 1961, Editura Albatros



Omul care aduce ploaie
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Tu eşti omul care aduce ploaie
Braţele tale îmi curg de-alungul trupului,
privirea ta îmi clăteşte gîtul,
gura ta face să-mi crească la şold
o floare umedă, albastră.
Ai rupt inelul de aur
care mă logodise cu seceta,
inelul de aur uscat
gravat cu spin de cenuşă.
Neliniştea recoltelor îmi umflă pieptul.
Ciucuri de apă îmi spânzură la vîrful degetelor.
Tunete blînde călătoresc prin noi.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961






Păpădia
Colecţia: poezii pentru copii

de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Păpădie,
Străvezie,
Fruct uşor,
Tremurător,
Când suflăm, sar în văzduh
Umbreluţele de puf
Şi-ţi rămâne lujerul
Neted, gol, ca fluierul.












Papucul de copil
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Papucul de copil, părăsit într-un şanţ,
la marginea şoselei,
papucul roşu, plin de praf,
şi rîndunica intrată din greşeală
în odaia albă, în odaia goală
- două întîmplări ale singurătăţii,
de care nimeni nu mă mai poate salva.















POEZIE
În limba spargă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Gorsul îşi astrige dagul.
Neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre-i vereagul
Surf, pe care l-a ţonit
S-a plevins cu spină ţargă
Din căţie şi vlara
Vîricînd pe chilnic margă
Chilnicul arlise „Gra”!
Făligată-i craia vendă
Făligată foarte mult.
Lane, lane gors de bendă
Unde ţi-e corinul ult!










Postafaţă la o iubire sfîrşită
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Există-ndrăgostiţi fericiţi
care rămîn împreună,
şi-al căror sărut proaspăt sună…
Auziţi… auziţi…

Există perechi fără moarte,
în mişcare mereiee,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
Semănînd a metaforă, semănînd a idee.

Aceştia rămîn împreună,
În sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziţi! Auziţi! Auziţi!
Există-ndrăgostiţi fericiţi!

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961





Prietena mea
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Cand ti-ai inchipuit pentru prima oara
o falanga a degetului tau
asa cum va arata
dupa o suta de ani
sub tarana oricat de usoara
- te-ai indragostit cu disperare
de propriul tau deget.

Acum, iubirea pentru falangele tale s-a stins.
Nu-ti mai adori trupul, prietena mea.
Te privesti cu liniste putrezind
sub tarana oricat de grea.










Prinţul Miorlau
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.

Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...

Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”




Pui de raţă
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Pui cu puf de aur moale,
Şapte sunt, prin curte.
Umblă-n picioruşe goale,
Sprintene şi scurte.

Piuie de viaţă nouă
Cu un glas ca aţa:
“Am ieşit şi noi din ouă-
Bună dimineaţa!”












ărutul
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Era iarnă-n păduri,
urşi albi - nămeţii
moţăiau în scorburi adînci.
Din negre şi crîncene crengi,
pădurea îşi suia pereţii.

Umblam, obosiţi de paşi
prin zăpada cea grea.
Lîngă noi străjuia
un copac, ca un cerb uriaş.

Gura ta pe-a mea s-a închis
şi o flacără mi-a lucit sub pleoape,
ca şi cînd, cu foşnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961




Simplă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Am visat că s-a îndrăgostit de mine
cineva - şi am vibrat
când s-a uitat adânc şi lung la mine
- şi nu era adevărat.

Când m-am trezit, mai simţeam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar în oglindă am văzut pe obraz
două dâre de lacrimi subţiri.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961








Strigătul
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Cu o mînă de apă
te-am atins.
Cu o gură de apă
te-am strigat.
Înecată eram în iubire
ca într-un înec adevărat.

Tu mergeai pe mal,
drept şi viu şi surd,
asurzit de vîntul de sud
şi de strigătul meu inegal.

Cu-o uşoară nelinişte,
cu nelinişte doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surîzînd.

Silabele mele erau
molecule de apă
care stînca s-o năruie ştiu…
Tu mergeai pe mal,
drept şi surd şi viu.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961




Te depărtezi
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Te depărtezi înotînd, te depărtezi,
în amurg ca altădată în amiezi,
şi sînt nepăsătoare cînd îţi mişti
braţul greoi sub norii trişti,

iar cînd te-nalţi pe mal, pierzînd,
din umeri, marea, ca pe o pelerină căzută –
nici o ispită nu-mi trece prin gînd,
nici o emoţi nu mă sărută.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961



Unde
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Izvorul dragostei, visează unii
ţâşneşte undeva, în munţii Lunii...
Din cine ştie ce gheizere-albastre şi ploi
bate lumina lui până la noi.

Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veşmânt,
şi mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puţin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ţie, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...

Dar munţii Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc şi o caută atât de departe...

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961



Vîntul şi steaua
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Da, sînt gata să fiu
vîntul viclean, străveziu,
prevestind naufragii –
şi-apoi, pe fantasticul cer
tot eu să fiu steaua de ger
pe care-o văzuseră magii.

Da, sînt gata să sparg
corabia ta, catarg cu catarg
şi-apoi să aprind un luceafăr
care, pe ape blajine
să te aducă spre mine
cu-ncredere, teafăr.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961




Zâmbind
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Zâmbind cu umeri ascuţiţi,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irişii albaştri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
şi te învecinezi cu mine.

Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, şi mă îmbrac în seară
(în singurul veşmânt ce mi-a mai rămas)
şi tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961


Zburau
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Zburau...
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau...
Respirând între două aripi,
ea - plămânul lui drept,
el - plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau....
prin aur...
zburau...
prin aur...
zburau...

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961


Şi veneau cîntînd pe ape
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Si veneau cîntînd pe ape
cei trei care nu ştiau bine rugăciunea
cei trei care, de-o viaţă-ntreagă, se rugaseră anapoda,
şi, totuşi, nu-l mîniaseră pe Domnul, nici nu-l mîhniseră,

şi pluteau atît de frumos
cei trei necunoscători ai regulilor
încît însăşi legea se plecă în faţa lor
şi sărută uda lor talpă.













Ţurţurul
Colecţia: poezii pentru copii

de Nina Cassian [Nina_Cassian ]

Dintr-un picur, doi şi trei,
Streaşina a prins polei.
Ţurţuri lunguieţi, de gheaţă,
Strălucesc de dimineaţă.

Oana stă privind afară
Soarele de primăvară.
Barba gheţii străvezie
Scânteiază-n raza vie.

Când, deodată, jale-adâncă!
Ţurţuru-ncepu să plângă.
Stropi de apă, limpezi, iată,
Cad din barba sa-ngheţată.

Oana, nu te întrista!
Noaptea, apa va-ngheţa
Şi, din picurii zglobii,
Mâine ţurţuri noi vor fi.

poezi 3

Autor: Marin Sorescu
Poezia SHAKESPEARE de Marin Sorescu

Shakespeare a creat lumea in sapte zile.
In prima zi a facut cerul, muntii si prapastile
sufletesti.
In ziua a doua a facut riurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente -
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Otello si altora,
Sa le stapineasca, ei si urmasii lor,
In vecii vecilor.
In ziua a treia a strins oamenii
Si i-a invatat gusturile:

Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pina s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care intirziasera.
Creatorul i-a mingiiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu le ramine decit sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat risului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe imparati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
In ziua a sasea a rezolvat unele probleme
administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a invatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera citeva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
In ziua a saptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamintul cu afise,
Si Shakespare s-a gindit ca dupa atita truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai intii, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.







Autor: Marin Sorescu
Poezia Ecuatorul si polii de Marin Sorescu

Impreuna sintem foarte dialectici
(Tu stii ca a fost cea mai frumoasa
Zi din viata mea?
Ce bine-ar fi sa fie asa. "Ba da".
Te rog fraza asta sa n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui sa fie semnata
Chiar de muze.
Poetii sa se inspire si ele sa puna degetul.
Tu sa intinzi aripa peste versurile mele
"N-am intins-o?"
Asa, o pana. Vreau o filfiire deplina.

Simteai ca veneai pana langa mine
Si deodata un gol de aer.
Ce se intimpla?
Ma gindeam la tine.
Golurile de aer nu stiu ce-o fi cu ele,
Asa e cand zbori, zburam spre tine.
"Oricum, eu receptam fluidul."
Si eu ma ghidam tot dupa fluid.
Noi nu lucram decat pe
Baza de flux magnetic.
Stii ca la ecuator cantarim
Mai mult decat la poli?

In orice caz, cand sintem impreuna
Cintarim mai mult,
Sintem doua ecuatoare incolacite
Doua ecuatoare si - un pol - ca niste serpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftina energie...
Nu stiu daca intelegi?
Ce zici de titlul asta?
Esti ca o sfera de sticla
In care Dumnezeu a strecurat
Si-un clopotel.
Cand se-nvirteste pamintul, suna clopotelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decat in sfera de sticla
Vibrez din toata fiinta
Si tu-mi culegi vibratiile
Si mi le restitui, sarutate.



Autor: Marin Sorescu
Poezia MINUNE-I SI MOARTEA de Marin Sorescu

Nu mai faceam minuni, sistematic,
Imi placeau minunile ocazionale.
Ajutam o zebra sa-si intre in dungi,
Indreptam un batran de sale.

Unii credeau ca-mi pierdusem puterea
Aceea grozava si minunata
Si ma incercau cu invierea,
Omorandu-ma scurt, dintr-o bucata.

Dar cum o minune-i si moartea,
Lor nu le iesea decat pe jumatate.
Chiar umbra mea imi tinea atunci partea
Cea vatamata si pe vindecate.

Si regeneram ca o oaza,
Ce rasare mereu in acelasi chip
Si, luand de mana o raza,
Ma indepartam cu pasi de nisip.




Autor: Marin Sorescu
Poezia BOCCA DI LEONE de Marin Sorescu

Leul sta cu gura cascata
Si asteapta ori, sa-mi bag capul,
Ori sa-i dau o poezie.

Nu le mai dau poezii,
Dobitoacelor acestea sinistre,
Cu inima de piatra,
Ca le-nghit pe nerasuflate,
Pe nemestecate.
Mai bine imi var capul?

Dar, oare o fi bine?
Mai bine o poezie, decat sa-mi var capul...
Mai bine o poezie.

Lumea trece si furiseaza cate-o scrisoare
Se uita in jur
Daca n-a observat cineva,
Ca ucigasul cand da otrava.

Fatit, eu stau indelung
Si-i var in gura poezii,
Una dupa alta,
Parele mele contra mea...

Apoi contemplu de la distanta
Puntea suspinelor
Si canalul, pe unde va trece
Inevitabila galera.

Autor: Marin Sorescu
Poezia SPATIU-TIMP de Marin Sorescu

Dumnezeu
E peste tot
Dar asta nu-l impiedica
Sa-si caute centrul.

Si asta ii ia, bineinteles,
Tot timpul.

Relatia spatiu-timp
E in felul acesta
Ca si rezolvata.



Autor: Marin Sorescu
Poezia CONVERSATIE PURA C-O LITERA CHINEZEASCA de Marin Sorescu

I

Incerc sa caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare si leganare a spiritului,
Care nu incap decat in forma ta,
Caci, se stie,
Tradusa in literele noastre
O fraza chineza poate deveni insiruirea
Aceleiasi conjunctii.
De exemplu: "Si si. Si si si. Si si si si"
Este transcrierea fidela a frumoasei poezii
Despre
"Leganarea vaii fluviului Yangzi, o data cu
Fluviul Yangzi".

II

Vai, cate minuni, cate chinezarii mi-au scapat
De-a lungul timpului,
Prea chircit in inima Europei,
Lipit de ratiunea greceasca,
Dedulcit la silogism
Si nascut prea tarziu pentru extremul orient!

III

N-am primit in dar nici un sul de matase,
In timpul dinastiei Han,
Cu atat mai putin in timpul urmatoarelor dinastii...
Picioarele mele n-au facut bataturi pe drumul matasii
Si nu mi s-a vazut umbra, nici ducandu-se,
Nici venind pe serpuita cale,
Imbratisandu-se cu sirurile de oaze din pustiu.
Si nu mi-am infasurat umerii
In hlamidele unduioase ale Fluviului Galben.

In anul 120 inaintea erei noastre punct,
Nu m-am infatisat - ce neghiob! ¬
La Biroul Muzicii.
Ce melodii as fi mai putut auzi!
Urechea mea - scoica ramasa fara vuietul marii
¬A pierdut comoara sunetelor
Navalind din nord spre sud.
Oare mi-ar fi ramas neclara in veci
Lamurirea dubiilor?

IV

Am intarziat la concursul de improvizatii poetice
Si n-am facut libatii, invocand muza,
Alaturi de Wang Xizhi.
As fi vrut sa vad scriindu-se
"Spiritul literar si gravarea dragonilor".
Observator modest, retras intr-o cuta a timpului,
Sa particip nevazut la ceremonia
Pictarii primului peisaj din lume.
(Care m-ar fi inclus neaparat,
Ca pe un accident la orizont,
Ceva ca o frunza pe apa cerului)
Sa fiu arbitru la corectarea numelor,
Sau, tolanit in Doctrina Marelui Vehicol,
Sa ratacesc dincolo de marginile firii
Si sa ma paleasca senzatia de vacuum universal.

V

Cele cinci masuri de orez
Mi-ar fi revelat, pana la urma,
Principiul vital?

VI

Dar tu nu spui nimic,
Frumoasa litera de mana?
Marele zid incape in tine
Ca luna intr-o gogoasa de matase.
Deschide pentru o clipa usa de borangic
Si include aceasta uimire,
Aceasta floare de lotus include-o
In respiratia ta in circuit inchis.

De ce tot taci,
Tu care imi spuneai toate acestea?













Autor: Marin Sorescu
Poezia EU, NEABATUTUL de Marin Sorescu

Nu vreau sa mai intampin nimic,
Nu mai cinstesc,
Nu mai sarbatoresc,
Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei
Doi si jumatate de la cei douazeci...
Nu ma mai mobilizeaza cele noua si jumatate, opt, sapte luni
Pana la...
Nu vibrez la magistrale
De cand ma trezesc dimineata si pana seara tarziu
(Caci am intr-adevar cu total alte griji si probleme)
Nu infierez
Nu aplaud, nu scandez (uitati-va la buzele mele lipite)
Nu ma iau la intrecere.
Ma lasa rece graficul recoltelor bogate ,
De la "Insamantarile sunt in toi", pana
La "Mai sunt doua zile pana la incheierea secerisului"
Si pana la "Total pentru export".
Nu ma imbaiez zilnic in spiritul sarcinilor subliniate
Nu ma angajez ferm,
Stiu ce inseamna actuaIa etapa si fara sa mi se urle
In ureche,
Stiu incotro ne indreptam cu pasi repezi,
Imi dau seama unde am ajuns,
Cunosc bine sacrificiile,
Un singur gand, un singur tel, o singura vointa
Mi se pare prea putin pentru o singura viata!
Sunt hat departe de deplina satisfactie, profunda recunostinta... Cunosc grija permanenta si tocmai asta ma ingrijoreaza profund...
Nu actionez neabatut...
Intuiesc bine ca vreti sa mergeti si mai departe,
Nu contati pe mine!
Nu mi-am propus ca obiectiv strategic
Edificarea. Nu contati pe mine!

Telurile sunt prea marete,
Eu sunt mic, uitat, nebagat in seama,
Ce insemn eu pentru voi?
Eu nu sunt decat poporul roman
¬Nu contati pe mine!









Autor: Marin Sorescu
Poezia PROFETII MINCINOSI de Marin Sorescu

Profetii mincinosi imi plac,
Pe luat aminte pus, pe-nvat,
Ascult si tac, ascult si tac
Acest delir si-acest dezmat,

Din viitor, ca dintr-un sac,
Ei scot proorociri, c-un bat.
Proorocirea lor e-un hat,
Care te poarta, dupa plac.
Va fi asa, va fi altfel,
Tot turuie mereu, profetii.
Si ei sunt robii gurii, bietii!

Eu stau in rand cu natafletii,
Nu ma mai satur sa ma-nsel.
In targ, sunt tot mai scumpi buretii.





Autor: Marin Sorescu
Poezia CONDAMNATII de Marin Sorescu

In gura de sarpe ne e oarecum bine,
Caci mai e cat de cat suc si caldura.
Tipam de forma, caci nimeni nu vine
Sa ne scoata din a sarpelui gura.

Cu totii ne-am indragostit de calau
- I-am putea fi, intr-un fel, fii -
¬Si calaul, iubindu-l, este si mai rau
Si tare-i mai place sa ne-nghita de vii.

Caci e singurul balaur ce mai ramase
Dintr-o vreme unanim blestemata...
Imens, incolacit in carne si oase
Il suferim pe-a orizontului roata:

Fantana cu ghizduri misterioase
Si inima noastra-n galeata.






Autor: Marin Sorescu
Poezia VISELE de Marin Sorescu

Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai vad visele si e grav.
Ca sa stiu unde-am ramas,
Sterg globii ochilor c-un postav.

O hemoragie de-ncurcaturi
Si pe plan international.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasa dusi, dusi de val.

Ah, cum ma ustura de la ficati,
Ah, cum ma doare
Aceasta trista alunecare!
Aceasta atmosfera de esuare,
Aceasta lume de nevropati!






Autor: Marin Sorescu
Poezia PRESIMT... de Marin Sorescu


Presimt ca o sa am o zi cam proasta.
Din cat greu fost-a, este cel mai greu.
Dealtfel, zarea va ramane-albastra
Si Streangul maine fi-va curcubeu.

Spre mine ma deschid ca o fereastra
In care sta pe ganduri Dumnezeu.
Si iata vine pasarea maiastra
Si pasarea aceasta sunt tot eu.

Fragila-alcatuire si capcana,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,

Desi, vii prea devreme, tu, dojana...
Si cui sa-ncredintez aceasta pana?
Cum sa te iau, durere, sa nu dori?




Autor: Marin Sorescu
Poezia EXPERIMENT de Marin Sorescu

Experiment de stare de urgenta
Pe fluturi, porumbei si pe lastuni,
Umbland la fondul meu de inocenta
Pe care il pastram pentru minuni.

Mileniul ce se-ncheie in dementa
Ti-aduce iar in pragul casei huni
Tragand stramosii insisi de perciuni
In jalnica, din jur, indiferenta.

Privirea-mi intalneste-un zid de ura
Pe care sa-1 mai sparg nici nu am chef,
Gandul se-nchide-n sine ca-ntr-un seif

Prietenii-mi vorbesc cu calti in gura
Si frica le e scrisa pe figura,
Li-i masca groazei bazorelief.






Autor: Marin Sorescu
Poezia Enigma de Marin Sorescu

Domnule, am auzit in tinerete o ghicitoare
Si i-am uitat raspunsul.
,,Tenghelita,
Menghelita,
De carcee,
Tombolita.
Ghici, ce e?"
De vreo patruzeci de ani ma tot chinui
S-o dezleg,
Sau sa-mi aduc aminte raspunsul.
M-am dus in satuul in care-am auzit-o,
Am intrebat din om in om:
Nimeni nu stia,
O ghicitoare care-a disparut.

Maica Mare, Maria Radulescu Falcoianu
Numita maica Rica, din comuna Redea, Romanati,
I-a spus in 1919 lui neica lonescu,
Din Redea, ghicitoarea asta.
Cand si-a dat el seama c-a uitat raspunsul,
Maica Rica murise.
Si de-atunci il tot chinuie.
Daca ar fi ca in povesti, ar fi trebuit sa i se taie
Capul. ca nu poate dezlega enigma.
Dar nici ghicitoarea nu se mai poate dezlega singura
Si se foloseste de el, ca sa-si aduca aminte
Raspunsul. Toate au avut un sens pe vremuri,
Si au disparut, fie sensul, fie cuvintele acestui sens.

,,Tenghelita,
Menghelita,
De carcee
Tombolita.
Ghici ce e?"

Nu cred c-o sa ghicesc pana mor,
Spune batranul, si la coltul ochilor i se
Increteste un zambet al ochilor, subtire.
Da, uite ti-o spun si eu dumitale.
Vezi dumneata ca si zicerile astea
Sunt ca niste fantani, care, daca nu mai sunt sleite,
Se infunda, cad ghizdurile si creste rogoz si
Ardelul broastei din ele.

Am vazut odata niste oameni
Se uitau la o fantana, care se cam invechise.
Cumpana se cam usurase.
Unul a zis:
- De coinace trebuie sa mai punem
Un fier de plug,
Sa atarne bine.
Sa se cumpaneasca bine, asa.
Fierul vechi de plug
Atarnand de cumpene,
Arand prin aer de cate ori
Se afunda galeata
Si iarasi coborand cu brazda lui de cer...
Daca ma-ntrebi unde s-au dus, toate, cum de-au disparut
Nu stiu ce sa-ti raspund.
Ca ,,Tenghelita, menghelita" aceea.

Ghici ce e?









Autor: Marin Sorescu
Poezia SUNT CONSULTATI TALMACITORI DE VISE de Marin Sorescu

Betia funigeilor, doar ea,
Imi aminteste, vag, ca sunt in mai.
Privesc tacut inconstienta nea,
Pe care, iata, inca n-o cantai.

Desigur, este-o primavara grea.
Si cantecul s-a infundat pe nai.
Acestei clipe nu i-as spune, "stai"!,
Desi ea zboara chiar cu viata mea.

Usile toate-mi sunt, fatis, inchise,
Mi-i versul vas, ce nu mai intra-n port.
Si tot mai comploteaza in culise!

Prietenii-mi viseaza carti nescrise,
Si ma viseaza alb ca varul, mort,
Sunt consultati talmacitori de vise.





Autor: Marin Sorescu
Poezia TUNELUL de Marin Sorescu

Mai construim noi mult acest tunel,
In care ne-afundam de generatii?
Exista ceva dincolo de el,
Exista, dincolo de hrube, spatii?

S-aude, in afara, ce vibratii
Fac icnetele noastre, de otel?
Mancam pamant si respiram in ratii:
Economii-n plamani, si-n muschi carcel.

Dar orice intrebare-i sigilata.
Si cand un revoltat sigiliul rupe,
Sar insi sa-1 bata, gura sa-i astupe.

Si, totusi, unde duceti asta gloata?
Cu sange, printre buzele cusute,
Intreaba limba nedisciplinata.





Autor: Marin Sorescu
Poezia EI de Marin Sorescu

Ei vor veni. Stand dupa colt.
Au poate gandul sa-i intoarne?
Esti numai spaima, esti de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clont.

Cu toate simturile goarne,
Traiesti uciderea de bolti.
Ei au copite si au coarne,
Au pusca si in pusca glot.

Calari pe cai de-apocalipsa,
Din a pamantului elipsa
Facand verigheta nuntii lor:

Ea-nseamna dansul rotitor
A1 stelelor, in ochi ce mor,
Si doua mii de ani eclipsa.






Autor: Marin Sorescu
Poezia ADAOS LA DELIR de Marin Sorescu

Si sa cantam. Ca sabia arcusul
Din gemete sa-1 tragem, din cucuta,
in pasi de hora proslavind urcusul
Spre culmea ca o muma-a spaimei, muta.

Si saraciei lustru-i dam cu plusul,
Ca mortu-n papusoi sa nu mai puta.
Vataful, responsabil cu calutul,
Vegheaza ceata, rezemat de bata.

Cand poticnirile inseamna-avant,
Cand cel mai rau inseamna cel mai sfant,
Descumpanit strang pana si transpir

La gandul ca degeaba ma mai mir
Si ca acest nenorocit cuvant
E inca un adaos la delir.





Autor: Marin Sorescu
Poezia CAM UNDE? de Marin Sorescu

Barbarii cam unde-or sa-ncapa,
Cand totul in matca s-o-ntoarce?
Acel ce twe frange, te stoarce,
Acel ce te vinde, te sapa?

Vor fi mielusei, vor vrea cinuri
Si vina vor da-o pe vremi.
Tu poti cat mai groaznic sa gemi,
Sub talpa blindata de chinuri.

Asa cum rasare brandusa,
Sunt insi pentru oricare data.
Calaul doar scoate manusa
Si mana ti-o-ntinde, curata.

Dar, noaptea, in visu-i urat,
El tot te-ar mai strange de gat.




Autor: Marin Sorescu
Poezia COCOSUL de Marin Sorescu

Cocosul, junghiat, manji cu sange
Drumetl ce-i servise drept calau.
Pictura penelor o clipa plange
Un cucurigu falnic, din ecou.

De-o parte capul, pleoapele ce-si strange,
De alta trupul, palpaind spre hau,
Iar gospodina mainile nu-si frange:
Ea 1-a hranit, era cocosul sau.

Si treci pe langa scena, pe retina,
Fixandu-tii, far sa vrei, decapitarea.
Dar jalea ti-o bruiaza o masina.

Alt trecator la tine o sa vina,
Cu ordin ca, distrat, sa-ti ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!





Autor: Marin Sorescu
Poezia PEISAJ de Marin Sorescu

Nici un semn bun. Si de trei ori mai mare
Efortul de a face un biet pas.
Aceasta-i Valea Plangerii in care
Un singur calator a mai ramas?

Si te cuprinde-un fel de disperare.
Ai vrea sa strigi si vezi ca nu ai glas.
Vei fi, la randul tau, sperietoare
In locu-acestui blestemat popas.

Pe la rascruci, saluti albite cranii,
Ranjind absent, in peisaj de var,
Ca pata de culoare-un corb macar
Ai vrea, sub orizonturile stranii.

Incaleca pe spaima ta, voinice,
Da bice, cat mai poti scapa. Da bice!





Autor: Marin Sorescu
Poezia ARDEALUL, STAREA MEA DE SPIRIT de Marin Sorescu

Ardealul, starea mea de spirit
Cu care ma gandesc la tara,
De parc-as respira lumina
Si existenta milenara.

La orice pas iti rade-o floare,
Sub orice pas e un mormant,
Ardealul intregind o roata
Sub care Horia s-a frant.

Aud un clopot sus pe-o cruce,
Batand cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminica a tarii
Vin la biserica-n Ardeal.









Autor: Marin Sorescu
Poezia LUPTATORUL PE DOUA FRONTURI de Marin Sorescu

Vine un copil si-mi spune:
- Taticule, a cazut Troia.
- Du-te si spune-i ma-ti.
Se intoarce:
- Taticule, a cazut Tyrul.
- Du-te si spune-i ma-ti.
Putin mai tarziu:
- Taticule, a cazut si Ninive...
- Da?
- Da. Si Ninive si Susa si Babilonul...
- Si i-ai spus?
- Nu.
- Du-te si spune-i ma-ti. Da repede.
Se intoarce copilul cu o carte de istorie in mana
- Taticule, s-a fundat Roma.
- Du-te si, spune-i... Si daca tot faci drumul,
Spune-i ca a cazut Cartagina...
Si daca tot faci drumul, spune-i ca a cazut si Bizantul,
Se intoarce copilul speriat:
- Taticule, a cazut mama!
- Unde, unde a cazut?
- In groapa cu lei.
- Sa astepte.

Si de atunci eu ma antrenez sa inving leii...
Sa-mi scot femeia din groapa cu lei.
Si impreuna sa fundam frumosul oras Troia.
Si apoi frumosul oras Tyr...
Si frumosul oras Ninive si mandrul Babilon
Si Susa si Cartagina si Roma si Bizantul...
















Autor: Marin Sorescu
Poezia SAGEATA de Marin Sorescu

Ranitul s-ar fi ratacit
In padure,
Daca nu s-ar fi tinut dupa sageata.

Sageata
Ii iesise mai mult de jumatate
Prin piept
Si-i arata calea.

Sageata
Il lovise din spate.
Ii strapunsese pieptul
Si varful ei insangerat
Ii arata calea.
Un noroc - un mare noroc
Sa ai o sageata indicatoare
In padure.

Ranitul stia ca de-acum nu se mai poate rataci
Si ca nu mai e departe.


Autor: Marin Sorescu
Poezia Fresca de Marin Sorescu

In iad pacatosii
Sunt valorificati la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o penseta
Clamele, agrafele, inelele, bratarile,
Panzeturile, lenjeria de pat.
Dupa aceea sunt aruncate
In clocotul unor cazane,
Sa fie atente la smoala,
Sa nu dea in foc.

Apoi unele sunt transformate in sufertase
Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari
Pacatele calde.

Barbatii sunt si ei folositi
La cele mai grele munci,
Cu exceptia celor foarte parosi
Care sunt torsi din nou
Si facuti presuri.


Autor: Marin Sorescu
Poezia SA VINA de Marin Sorescu

Sa vina, cine mai e de venit.
Profeti, prooroci, oratori.
Eu, cat mai am de trait,
Am timp sa-i ascult, uneori.

Stiu, stiu, vorbesc fara sir
Si se ingana, gesticuleaza.
Eu nu-i ascult sa ma mir,
Nici anecdota nu mai primeaza.

C-o fi un potop, ori o ciuma
Si iarasi cam toate ce-au fost,
Ramane vesnic rotunda suma
De catastrofe - si-un vesnic post.

Oricum, vreau sa-i ascult de la capat,
Sunt abonatul lor la delir.
In scurt rastimpul, pana nu scapat,
Sa-mi spuna totul, din par a fir.

Sa vina toti! m-am rastit.
Cu tot ce-i in biblii si epopei.
Sa vad in lumea asta ce-i.
Sa vina-n fata, deci! m-am rastit,
Profeti, prooroci, farisei.

Eu ii ascult, rastignit.






Autor: Marin Sorescu
Poezia AM ÎNCHIS CITATUL de Marin Sorescu

De cate ori inchid citatul,
Simt in mine
Nu stiu ce secreta jubilatie
De politist:
L-am inchis si pe-asta,
Mama lui de porc!





Autor: Marin Sorescu
Poezia ECOLOGICA de Marin Sorescu

Omul, specie perfida,
Ce-mblanzeste sa ucida,
Ce domesticeste fiare
Spre-a le pune in frigare.

Surazand capcane-ntinde
Si padurea o aprinde
Seaca cerul, surazand,
Numai moarte are-n gand.

Pipaie in infinit
Cu buricu-i de cutit,
Unde in eter trimite,
Numai spre-a se compromite.

Inceput, sfarsit de drum,
Trece-nfasurat in fum
Prim al mintii, rob al gurii,
Aberatie-a naturii...

Tipa pasare si pom:
Doamne, scapa-ne de om!
Autor: Marin Sorescu
Poezia EVOLUTIE de Marin Sorescu

Stiinta se transforma-n neputinta
Si, dupa mii de ani de cercetare,
Cuvantul "soarta"-1 schimbi cu "programare"
Si asta e, oricum, o biruinta.

Un plus de-nvat, un minus de fiinta.




Autor: Marin Sorescu
Poezia PANTA RHEI? de Marin Sorescu

Cum acest rau n-are de gand sa treaca
Si ne scaldam tot in aceleasi ape,
Sa faca ceva Heraclit, sa faca,
Din unda imputita ne dezgroape.

Caci daca totul curge, cum de noi
N-avem de stire, cat traim cu sir
Si-ntepeniti cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?

De aiuram si-n trista agonie,
Tinandu-ne de marginea rabdarii,
Urlam s-auda zeii disperarii

Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n raul impietrit
¬De vina este numai Heraclit.



Autor: Marin Sorescu
Poezia RABOJ de Marin Sorescu

Insemn c-un geamat si-un oftat
Un drum ce suie, sugubatul.
Si tot certandu-ma cu batul
Imi tin moralul ridicat.

De curcubeu de-ar fi chiar hatul,
N-as trage-atat de colorat
Un car cu spaime incarcat,
Ce taie traznetelor motul.

Tipand: Se-neaca geamandura!
Iar valul martor c-am vorbit,
Singur, pe tarmul pustiit.

E tipat cuminecatura,
Si vuietul mi-astupa gura.
In rest, eu cred ca-s fericit.


Autor: Marin Sorescu
Poezia A CÂNTA DINTR-UN ARC de Marin Sorescu

E clar,
Nu pot fi vanator.
N-am stofa.
Plec la vanatoare, tantos,
Incordez arcul cel ager
Si observ mirat ca seamana cu o lira.
Incep sa cant din arc.

Nu-mi pot reprima acest rasfat
A1 sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mangaind struna.

Animalele, ciulind urechea,
Se tin dupa mine, carduri supuse...
Si inaintez murmurand din arc,
Lasand in urma o dara
De impacare in natura.


Autor: Marin Sorescu
Poezia DOR de Marin Sorescu

Romanii
Cand se exileaza
Se aseaza de-a lungul caii ferate,
In Europa,
Sau, daca mai e loc, pe langa gari.

Sa fie mai aproape de casa,
Sa poata prinde primul tren
La o adica.

Asta le da sentimentul
Ca nu s-au indepartat prea mult.
Mergand pe langa calea ferata,
Sau auzind suieratul trenurilor,
Ei comunica permanent
Cu tara.

Primavara, mai ales,
Cand magnetismul terestru
Tulbura sus cocorii,
Ei stau tristi pe bagaje
Si asculta cum, intraductibil,
Vuieste terasamentul
De dor.



Autor: Marin Sorescu
Poezia DE PARTEA TAURULUI de Marin Sorescu

Pe nimeni nu vei putea lua in coarne,
Prietene taur, ce vei muri peste douazeci de minute.
Exact peste douazeci de minute. (La 17,20)
Lupta ta cinstita cu coarnele, va fi tradata,
Impunsul tau va fi inselat.

Ai navalit ca o furtuna in arena,
Adulmeci nisipul galben,
Care miroase de pe acum a sange - sangele tau.
Cerul e innorat. Arena e o retina ce se dilata.
Esti frumos si puternic.
Toata lumea e a ta.
Toata lumea aceasta complice, care priveste.

Iata, te-ai repezit in calul cu ochii legati,
Blindat cu aparatoare, pe burta.
Dai sa-1 iei pe sus. Si calaretul, in armura,
Ti-a infipt sulita in greaban. Apasa puternic,
O scoate si-o infige din nou,
In timp ce tu, naiv, te caznesti sa rastorni
atelajul acesta bizar.
12 centimetre de otel!...
Sangele tasneste ca o arteziana, dar nu simti nimic.
De cateva ori tepusa face volte prin aer.
Esti infierbantat, nu te doare.
Esti momit spre un alt picador.
Te razgandesti. Alergi ca un viscol prin arena,
Cu floarea ta rosie pe spinare. A iesit si soarele din nori
Si iti vad ochii, inca limpezi.
Te simti puternic...Ce faci? Sari peste parapet?
Picadorii fug ingroziti.
Nu mai intra in aceasta capcana de lupi! Te implor!
Nu va fi o lupta cinstita!

Arma ta sunt mandrele tepuse de os, dar ei to vor pacali,
Dandu-ti sa impungi mereu
O himera rosie.
Reaparitia ta opreste respiratia.
Te dor picioarele de la saritura, dar inca alergi vijelios.
Apar gonacii, fiecare cu cate doua sageti agere,
Cu varf de otel.
Primul ti le-a si infipt, foarte artistic, in spinare.
Nu face nimic, ai multa forta in tine.
O mica zgarietura, crezi.
Rascolesti nisipul cu copitele.

Alergi putin buimac.
Iar ni s-au intalnit ochii.
Citesc un fel de nedumerire in aceste mari stele aburite:
"Ce joc o mai fi si asta?"
In spinare ti se tot sadesc, din fuga armasarului, sageti,
Care falfaie ca niste aripioare.
Imi vine in minte taurul inaripat... asirianul taur inaripat.
Dai sa-1 ajungi cand pe unul,
Cand pe celalalt...
Boncaluind si rascolind nisipul
Gafai... Ah, ai scos limba! Dar ce sa fie?
E inabusala pe lumea asta, asa-i?
Parca te strange putin arena...
Devenita prea mica. Ce sunt aplauzele astea?
Se apropie matadorul, cu sabia ascunsa in capa.
Va priviti in ochi. Prudenta! Are faima de-a hipnotiza adversarul.

Asalturile iti sunt tot mai dese si mai stangace.
Ceva aproape comic. El zice: "Ole!", iti falfaie
Basmaua si tu te repezi ca tontul, iarta-mi cuvantul.
El s-a rasucit pe calcaie si te-mbie in partea cealalta
Tu vii cu viteza si iar dai buzna... in dreapta... in stanga
Ceva chiar caraghios, zau!... Da-ti seama, fiinta lui Dumnezeu!
Esti cam obosit... Nu face greseli!
La cativa centimetri de carpa rosie a matadorul cu spada
Ascunsa... Te-a ocarat... Te-a facut... bou! Ia-1 in coarne..
Daca n-ati fi atat de geometrici in miscari,
Daca, din greseala, v-ati rapune mereu calaii,
Corida ar dispare...
Obiceiul acesta barbar s-ar dace naibii.

Dar tu nu vrei sa gresesti...
Voi, taurii, sunteti cinstiti,
Va tineti de legi fixe...
Asa cum ne repezim si noi, in aceleasi iluzii, de veacuri.

Matadorului i se aduce alta spada, mai taioasa.
Tu te dai cativa pasi inapoi. El te insulta, iar se stramba la tine.
Dai sa faci un pas inainte si te opresti...
Scurmi nisipul cu copitele din fata.
El ridica spada, fixand un punct din spinarea ta, arcuita,
Tu te repezi...
Ah, a implantat otelul tot, cu sete!
Manerul lucios, ramas afara, pare un tarus pe pasunea
Andaluziei.
Aplauze frenetice, care se prelungesc.

"Muerto", sopteste cineva, langa mine, transpirand de admiratie

As!... Ai ingenunchiat, totusi...
Ramai ca la o rugaciune a taurilor, cuprins de-o inexplicabila Sfarseala. Ce faci? Te ridici?
Dar asta e o adevarata minune!
Te salti, zimbru, zdravan, ca si cand n-ai avea in superbu-ti
Trup o lunga fasie de sabie.
Ea ti-a trecut prin inima, tine minte!
Calaul tau a bun meserias.
Vezi mii de petice visinii... sute de panze rosii..
Te mai repezi in una, 1a intamplare.
Trage din tine sabia, ca dintr-o teaca.
Matadorul e vesel ¬
Cazi din nou... De data asta te rastorni...
Cu limba scoasa...
Mai zaresti o clipa lama unui pumnal, care te va face
Sa dardai.
Un stadion intreg aclama
Delir in tribune... Aplauze si iar aplauze... auzi?
Toti tropaie din picioare, fluiera, a preaslavit viteazu-ti calau
Numai eu sunt de partea ta si plang.

Tu nu stiai ca vei muri, tu nu stii c-ai murit,
Tu, animal simplu, superba zeitate...
Animal perfect, care impungi himere...
Au venit cei trei cai mortuari,
Esti legat de-o tanjala...
Vitele de povara se opintesc si te scot taras... Goarne, chiote, balci...

Falnica-ti navala de la-nceput a caricaturizata de acesti
Caluti, care se opintesc sa te scoata-n viteza...
Auzi? el inca mai e aplaudat, el care face acum temenele...
Viata ta - vijelie care s-a indepartat de tine...
Toti te-au si uitat, privind lacomi cum se grebleaza nisipul -¬Aplaudandu-1 indelung pe calau.

Numai eu sunt de partea ta si ma tulbur si plang...
(Madrid, august 1982)







Autor: Marin Sorescu
Poezia KAVAFIS de Marin Sorescu

1.

Pierdut la marginea lumii grecesti,
Ca un scut antic.
Inscriptie din care putine litere
Se mai pot citi
Si nu spun decat niste nume vechi.
Parca si-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A sapat adanc in pupila civilizatiei grecesti.

2.

144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind in placerile interzise ale Alexandriei.

3.

Sufletul poetului spanzura peste fiecare
Inscriptie lapidara

La moartea unei civilizatii de trei milenii,
Poezia lui e steagul de doliu
Coborat in berna.



Autor: Marin Sorescu
Poezia Glezne fragile de Marin Sorescu

Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile ma-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Cand vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori in toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?
"Suna a iarna". Ai vazut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut in mazariche. "Parca numai acolo!"
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 ii place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergand stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
"Ba sintem ditamai iceberguri".
Alunecind unul in bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
"Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald".
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si in zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult ma impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Dac pot spune astfel.
"Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera".
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.



Autor: Marin Sorescu
Poezia CUM de Marin Sorescu

Doamne sfinte, prin ce vraja
Si vointa infinita
Piersica isi sta in coaja
Si sta ochiul in orbita?

Cand atatea baieri prost
Leaga ita si cu firul,
Cum isi sta vorbirea-n rost
Si de tot n-o ia delirul?

Cum uscatul de nu sare,
De pe varf de munte-n mare?
De la munte pan la mare,
Cum de totul nu-i mirare?



Autor: Marin Sorescu
Poezia IMPONDERABILITATE de Marin Sorescu

Bine, bine,
Mi-am pierdut greutatea, plutesc,
Dar greutatea care s-a pierdut
Unde e?
Mi-a luat-o cineva in primire?
S-a taiat chitanta?

Pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic,
Greutatea unui om
E o valoare, nu?
E o mare valoare in ziua de azi
Greutatea unui om - nu in aur, ci chiar
In greutatea lui.
Cine se foloseste de ea?

- Carcotas ai fost si sub legea gravitatiei
Carcotas esti si-n vid, nataraule!
Sa vezi ce greutate o sa mai capeti
Cand o sa-ajungi in cazanul cu smoala -
¬Asta e doar asa, o tranzitie.

Autor: Marin Sorescu
Poezia PADUREA de Marin Sorescu

O liniste solemna si activa.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Osciland pe un cadran imens.

Lemnul ca o aspiratie a pamantului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atatea esente de divinitate.

In jurul meu padurea lucreaza la cercuri.
In trunchiuri
Ciocanitoarea bate nituri ¬

E o liniste incarcata
De febra inaltarii unor catarge.
Unde plec, Doamne?


Autor: Marin Sorescu
Poezia BOLNAV DE CARTE de Marin Sorescu

O carte, odata scrisa,
Nu produce imunitate la scris.
Te vei imbolnavi de microbul
Cartii urmatoare.

Si tot asa...
Ca o vesnica stare de gripa,
Cu un milion de radacini
De microbi.



Autor: Marin Sorescu
Poezia PLEACA TRENUL de Marin Sorescu


Cand stai in tren si pleaca trenul vecin,
De ce ai impresia ca ai plecat
Tu?

Primavara si toamna
Te tot uiti pe cer, pierdut in ganduri,
Stoluri de pasari vin,
Stoluri de pasari pleaca,
De ce ai impresia ca mergi tu?

Toata viata m-am uitat pe fereastra,
Pironit intr-un colt
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de caruta
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orase, continente
De ce sunt coplesit de atatea emotii,
De ce am impresia
Ca am cunoscut lumea?




Autor: Marin Sorescu
Poezia PLEACA TRENUL de Marin Sorescu

Cand stai in tren si pleaca trenul vecin,
De ce ai impresia ca ai plecat
Tu?

Primavara si toamna
Te tot uiti pe cer, pierdut in ganduri,
Stoluri de pasari vin,
Stoluri de pasari pleaca,
De ce ai impresia ca mergi tu?

Toata viata m-am uitat pe fereastra,
Pironit intr-un colt
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de caruta
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orase, continente
De ce sunt coplesit de atatea emotii,
De ce am impresia
Ca am cunoscut lumea?










Autor: Marin Sorescu
Poezia BALTA de Marin Sorescu

Abia dupa ce murise
I-a dat prin gand
- In fond, de ce nu? ¬
C-ar trebui sa-si refaca viata.

Dar unde? Cand? Si mai ales cine?
Ca acum nici nu mai stia bine
Ce este? Cum este
Si mai ales de ce sa-si mai refaca.
Si ce? Cand? Unde?
Si iarasi sasaitoarea viespe: cine
Cine sa-si refaca. Si ce?

Se repeta si-a zis intr-un tarziu,
S-o lasam balta.

(Balta era de altfel plina de el,
- Intrat de trei zile in circuit
¬Trestii ganditoare - aiurau ¬-
Broaste, mal bolborosind in adanc, pestisori cat unghia
Fosfor, potasiu - si deasupra un nor
Oglindindu-se - in treacat - in luciul schimbacios.)

Cine? Ce? Cum? De ce?
S-o lasarn balta.
Abia dupa ce-a murit
I-a dat prin gand
- In fond, de ce nu? ¬
C-ar trebui sa-si refaca viata.
(Ei, bine, se repeta,
Ca de-acum incolo tot asa o sa fie.)

S-o lasam balta. Cine? Cum?
Circuit. Circuit inchis? Balta,
Norul oglindindu-se, luciul schimbacios.
Schimbacios.


Autor: Marin Sorescu
Poezia NISIPUL de Marin Sorescu

Sa ma opresc din scris am vrut, la trei.
Cantau cocosii de trei ori, ehei!

Si-am asteptat sa cante-a patra oara:
La fara-un sfert pe toti insa-i taiara.

Pe creasta lor se ascuteau cutite
¬Zimtata creasta-a zilei, pasa-mi-te,

Ce incepuse brusc, direct din vis-
¬Si-abia atunci m-am asternut pe scris.

Nisipul, care-mi e si sugativa
Ma-ngroapa in a valului arhiva.


Autor: Marin Sorescu
Poezia ÎN GEAMUL MEU de Marin Sorescu

Iar trandafirul a rodit maces,
In geamul meu, in ziua de armindeni.
De jalea care este pretutindeni
Copacii mor si florile dau gres.

Si pasarile care-si iau adio
Ne lasa, triste-n cuib, un ou de lemn.
Vom intelege-al speciilor semn?
O umbra mare luna va cloci-o.

E umbra ce-o lasam in spatii vaste,
Mantie neagra-a sufletului gol.
Din somn, ca dintr-un lung cosmar, ma scol,
Planton nauc la marile dezastre.

Si cand deschid fereastra sa respir,
Vad floarea de maces in trandafir.


Autor: Marin Sorescu
Poezia PERECHEA de Marin Sorescu

Oaia ce-a mancat-o lupiul
A format cu el un cuplu.
Si-au ramas, un lup si-o oaie,
De povestea lumii-n ploaie.

- Ce-ai vazut? Cum l-ai luat,
Oaie draga?
- M-a mancat.
-- Lupule, cum de-ai putut
Sa iei oaia?
- Mi-a placut.

Oaia ce-a mancat-o lupul
A format cu el un cuplu.

Autor: Marin Sorescu
Poezia JURNAL INTIM de Marin Sorescu

Putin imi pasa mie
De noutatile voastre.
Eu vin cu noutatile mele.

Autor: Marin Sorescu
Poezia Grup de Marin Sorescu

Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.

Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.

Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.

Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.



Autor: Marin Sorescu
Poezia CUTIA NEAGRA de Marin Sorescu

S-a gasit cutia neagra.
- Ei si? - Nimic
E un fel de a se gasi in treaba.

Mortii raman morti - accidentul s-a produs.
Vorba ceea: "S-a dispus inceperea unei anchete
"O comisie s-a deplasat la fata locului".

Cele mai mule cutii negre
Sunt de crema maro.
Nimic concludent.

Cainii politisti au primit o portie dubla
De ciolan,
Militarii in termen s-au retras in cazarmi.

Ancheta continua.




Autor: Marin Sorescu
Poezia ÎNTR-UN TÂRZIU... de Marin Sorescu

Intr-un tarziu
Vine si poezia.
Dupa framantari de o noapte,
Spre ziua.
(Pe la cantatul cocosilor de ziua).

- Ceva nou? intreb incercanat.
- Nimic.
- Atunci de ce-ai mai venit?
- Ca sa-ti fac o viata mai frumoasa, zice.


Autor: Marin Sorescu
Poezia PIRAMIDA MEA de Marin Sorescu

E placut sa spun:
"Piramida mea".
Suna grav, important.
E ceva continut aici, in
Piramida mea.

Pe de alta parte,
Nu mai pot scapa de ea.
Toata lumea leaga numele meu
De piramida mea.

Toti vorbesc numai
De Keops, cel cu piramida
Lui Keops.
Am facut lucruri mai importante
In viata.
Poate mult mai marete, mai durabile.
De ce numai unora le e dat sa absoarba totul?
Sa devina embleme?

Ah, numele
Nu-mi va iesi nicicand din piramida!

Am desenat in jurul ei un cerc
Si-n fiecare dimineata controlez
Sa vad daca-a reusit numele sa treaca macar cu un
Pas dincolo.
Daca poate sa existe singur,
Imposibil!

Totusi piramida mea
Suna traznitor,
(Pe silabe: Pi-ra-mi-da mea!)
Parca-as intra intr-un imens clopot
De pamant si cer.
Clopotul meu.

Daca n-o inaltam atunci,
Cu toate ca si atunci erau vremuri grele,
Acum n-o mai puteam face.

Autor: Marin Sorescu
Poezia FIERUL de Marin Sorescu

Am vazut cu ochii mei cum puneau la cale
Inlocuirea bronzului cu fierul.
Fierul! Cumplita inventie!
E sfarsitul lumii!
Cei care-1 inventara vor suferi primii
Dezastrul pricinuit de el.
Hititii se vor crede atotputernici
Din cauza fierului lor
Vor pieri primii, simtindu-i taisul.

Cat m-am intristat de ce-am aflat
Azi dimineata:
Ca peste vechii bastinasi
Au venit triburi de ciobani din partile
Dusmanilor nostri.
S-au unit cu ei, amestecandu-se.
- Atunci inseamna ca in vinele noastre
E si sangele dusmanilor nostri de moarte?!
- Asta inseamna
Si sunt foarte, foarte trist.

De ce si cu cine sa te mai bati?
Autor: Marin Sorescu
Poezia AM ATINS INCREDIBILUL... de Marin Sorescu

Am atins incredibilul
Si m-am instalat in el,
Cat de cat.

Dar e numai partea de la suprafata,
Pojghita.

Exista nenumarate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ti vine sa crezi).
Ca foile nenumarate
Ce imbraca un bulb.

Si centrul de foc al incredibilului
Miezul, samburele
De necrezut al necrezutului
Este si el un inceput.
Partea de la suprafata,
Pojghita...
Si tot asa.



Autor: Marin Sorescu
Poezia SUFLU de Marin Sorescu

Acesta, da suflu!
Suflu...
aNu se stie la ce se referai

Are tot ce-i trebuie
Grandoare - repetabilitate -
¬Invartire... avarteji
Si desi poti pricepe unele parti
Nu se lasa cunoscut
Ca intreg.

Bezna, lumina orbitoare
Gauri negre - auna pana la
Nouazeci si noua gauri negre...i

Pe o distanta... aapreciabilai.
Si iarasi vartej
Lumina, intuneric...
Sfarsit - care nu-i decat un inceput...
Jeturi de praf - iubire - jet - constelatii

Acesta , da suflu!


Autor: Marin Sorescu
Poezia VAI de Marin Sorescu

Vai, am pierdut razboiul
Informational.
Zice soricelul in gura pisicii.


Autor: Marin Sorescu
Poezia POVARA de Marin Sorescu

O carte mica,
N-am luat cu mine
Decat o carte subtire,
Asa ca o frunza.
Asa ca o viata de om.

M-am gandit c-o sa ma doara spinarea.
C-o sa ma doara numele
Care-o va cara.


Autor: Marin Sorescu
Poezia Hibernãm de Marin Sorescu

Traim din amintiri, hibernam in vizuina
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si - asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva in zare.
Dar trebuie sa ne pastram calmul.
"Nu se lipeste mancarea de mine" - zici
Uite-asa nimic n-are gust, cand santem despartiti.

Sinul tau ma doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti in mine speranta.









Autor: Marin Sorescu
Poezia Marin a lui Pãtru de Marin Sorescu

Pe-astia-i stiu eu din 1916, din Moldova.
Ni i-au dat de ajutor, contra nemtilor.
Si ei au fugit. Beai cu ei la masa, mancai,
Si pana la poarta te-mpuscau.
In burta lor sunt numai minciuni.
Ei ti-arata laptele albu si zic ca e negru.
Si tu trebuie sa zici ca ei.
Vor sa-ti ia tot.
Sa te imbraci c-o rubasca,
De tine si de camasa si de haina
C-un nasture rosu la umar. Si rubasti de-alea-ntunecate
Ca pamantul, parca-ai fi sobolan.
Sa-ntinzi gamela pe care-o porti
La sold, sa-ti dea niste linte, acolo pe camp,
Stand si-n soare, ca taie toti pomii, stejarii, toti perii, toti
Maracinii, nu mai e pic de umbra,
Ca sa poata baga ei tractorul.
Ciorba zic ei ca e de linte,
Dar nu se stie de ce-o fi si aia.

- Uidu-hu n tur pe mama voastra! - facea Marin al lui Patru,
Ajuns aici cu explicatia situatiei.
Mama voastra de bolsevnici.
Eu, sa mi-i scoata cineva pe-o gaura, cate unul cate unul,
Si-i omor c-o furca de fier si c-o maciuca.
Sa-i prijon in furca si sa le sparg capul.
O mie pe zi i-as achita. Da, da!
I-as trage si-n teapa. As branisti zile-ntregi la tepuse
Si i-as trage-n teapa.

Sa vedeti ce ne-asteapta, facea el.
Sa vedeti ce ne-asteapta.
Ca si lucrurile bune ies rele.
Cercelaru, presedintele reformei agrare
La noi in comuna!
Cine e Cercelaru?
A dat pamantul pe saci de grau, pe sapunuri
Si pe femei tinere.
Nici pomeneala de-ai saraci si de-ai de-au luptat pe front.
Ivana sef de post! El si cu Butoi!
Ciupag si cu unul de albastreste ca manatarca tiganeasca.

De necaz, al lui Patru s-a-nsurat pe la 50 de ani,
A facut un copil cu loana si-a murit tusind, din cauza igrasiei.
Ca n-a mai putut sa-si termine casa, din cauza vremurilor.
A stat in ea uda si sparta,
Furios pe situatie.
Autor: Marin Sorescu
Poezia Muntele de Marin Sorescu

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!


Autor: Marin Sorescu
Poezia Nu te-ncurca de Marin Sorescu

Boc! Boc! In poarta.
Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun.
- Vezi, ma Gheorghe, cine bate, ma -
Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte.
Afara iar: Boc! Boc!
- Care esti, ma?
Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba.
Era iapa, legata de poarta.
Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Si cand l-a vazut pe Gheorghe c-a iesit
C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara,
A inceput sa-l certe.

- Ba, ce faceti? De ce dormi, ma? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, ma?
De ce dormi, ma?

Intra in casa si descarca o desaga de ghete rupte,
Cizme scalciate pantofi.
- Ma, venii la tine sa-ti aduc astea, ca nu ma lasa
Nacotele de copii,
Ca se duc la hora.
Mai ramasesera vreo doua ciubote-n desaga,
Le descarca si pe alea.
- Mi le faci pana-n Craciun!
- Pai, Craciunul... Ca e poimaine...
Gheorghe se uita la gramada, se mai scarpina in cap
Nu-i convenea.
- Ma, nasule, n-oi putea, ca e prea aproape
Poate asa intr-o luna-doua
- Ba, daca nu poti, nu te-ncurca.
Ba, uita-te-n ochii mei.
Daca nu poti, nu te-ncurca, ba!
C-asa mi-a mai facut al lui Vintila
Din Trantoru, ca i-am dus putina de varza
Sa mi-o dreaga si mi-a tinut-o in prispa
Pan la Pasti si-am ramas fara varza la copii.

Se sculase si muierea lui Gheorghe.
Se-mbracase si venise la vatra,
Unde se duceau tratativele.
Vazand maldarul de plotoage si stiindu-l pe barbatu-sau
In stare sa lase totul balta si sa dreaga o pereche-doua
De bocanci - si stiindu-l si pe nasul Cornita carcotas,
Ca nu le face bine, a-nceput sa ia vechiturile
Una cate una si sa le bage la loc in deseaga.
- Ba, nu te-ncurca, ba, daca nu poti!
Nu te-ncurca, ba, continua asta cu gura mare,
Ca se speriasera si gainile care acum se sculau...
- Nu se-ncurca deloc, nasule, ca nu poate!
Trebuie sa taiem porcul,
Trebuie sa aducem lemne si nu poate acum.

Gheorghe facea si el cizmarie cand putea,
Printre picaturi, invatase la armata
Si cand avea timp, mai scotea si el un ban.
Da finul Comita nici nu i-ar fi platit.
Si-l mai si certa.
S-a suparat si-a plecat bombanind.
A-ncalecat pe iapa a alba si-a plecat la alt mester,
Tocmai in partea ailalta a satului.

Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete)
Din Natarai. Se mutase la deal, si-avea casa dinvale de biserica
A veche.
Autor: Marin Sorescu
Poezia Nudism de Marin Sorescu

Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism.
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei;
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc "cel care aduce namol"
Si-si vad inainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag in seama,
Le numesc "femeile care se inamolesc"
Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin
O pofta grozava de injurat.
Dumnezeii tai de viata
De tinerete
De batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal.
Toti acesti dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate.
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el.


Autor: Marin Sorescu
Poezia Muntele de Marin Sorescu

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!




Autor: Marin Sorescu
Poezia Nu te-ncurca de Marin Sorescu


Boc! Boc! In poarta.
Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun.
- Vezi, ma Gheorghe, cine bate, ma -
Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte.
Afara iar: Boc! Boc!
- Care esti, ma?
Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba.
Era iapa, legata de poarta.
Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Si cand l-a vazut pe Gheorghe c-a iesit
C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara,
A inceput sa-l certe.

- Ba, ce faceti? De ce dormi, ma? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, ma?
De ce dormi, ma?

Intra in casa si descarca o desaga de ghete rupte,
Cizme scalciate pantofi.
- Ma, venii la tine sa-ti aduc astea, ca nu ma lasa
Nacotele de copii,
Ca se duc la hora.
Mai ramasesera vreo doua ciubote-n desaga,
Le descarca si pe alea.
- Mi le faci pana-n Craciun!
- Pai, Craciunul... Ca e poimaine...
Gheorghe se uita la gramada, se mai scarpina in cap
Nu-i convenea.
- Ma, nasule, n-oi putea, ca e prea aproape
Poate asa intr-o luna-doua
- Ba, daca nu poti, nu te-ncurca.
Ba, uita-te-n ochii mei.
Daca nu poti, nu te-ncurca, ba!
C-asa mi-a mai facut al lui Vintila
Din Trantoru, ca i-am dus putina de varza
Sa mi-o dreaga si mi-a tinut-o in prispa
Pan la Pasti si-am ramas fara varza la copii.

Se sculase si muierea lui Gheorghe.
Se-mbracase si venise la vatra,
Unde se duceau tratativele.
Vazand maldarul de plotoage si stiindu-l pe barbatu-sau
In stare sa lase totul balta si sa dreaga o pereche-doua
De bocanci - si stiindu-l si pe nasul Cornita carcotas,
Ca nu le face bine, a-nceput sa ia vechiturile
Una cate una si sa le bage la loc in deseaga.
- Ba, nu te-ncurca, ba, daca nu poti!
Nu te-ncurca, ba, continua asta cu gura mare,
Ca se speriasera si gainile care acum se sculau...
- Nu se-ncurca deloc, nasule, ca nu poate!
Trebuie sa taiem porcul,
Trebuie sa aducem lemne si nu poate acum.

Gheorghe facea si el cizmarie cand putea,
Printre picaturi, invatase la armata
Si cand avea timp, mai scotea si el un ban.
Da finul Comita nici nu i-ar fi platit.
Si-l mai si certa.
S-a suparat si-a plecat bombanind.
A-ncalecat pe iapa a alba si-a plecat la alt mester,
Tocmai in partea ailalta a satului.

Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete)
Din Natarai. Se mutase la deal, si-avea casa dinvale de biserica
A veche.





Autor: Marin Sorescu
Poezia Nudism de Marin Sorescu

Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism.
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei;
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc "cel care aduce namol"
Si-si vad inainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag in seama,
Le numesc "femeile care se inamolesc"
Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin
O pofta grozava de injurat.
Dumnezeii tai de viata
De tinerete
De batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal.
Toti acesti dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate.
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el.






Autor: Marin Sorescu
Poezia O vreme de Marin Sorescu

Ma uit la fiecare carte noua
Ca Avram la Isac,
Pe cand se pregatea
Sa-l injunghie.

Te voi sacrifica si eu
Pe aceste cateva vreascuri
Ale cunoasterii,
Si din litere va curge sange.
Si ma voi invalui in fumul lui
Sa nu ma mai vada duhurile.

Si asa voi fi bun
Materiei
Inca o vreme.






Autor: Marin Sorescu
Poezia Pânã la un punct de Marin Sorescu

Pana la un punct
Somnul e regenerare,
Daca-l depasesti -
E putrezire.

Da-mi inapoi crinul,
Pe care-l tineam in mana
Si care, in bezna cea mai adanca,
Se deschidea,
Omorandu-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea tematoare de esente.
Moartea omorandu-mi-o de tot,
Crinul,
Pe care-l tineam falnic in mana.

Da-mi-l inapoi!
Visul meu se-ntinde dupa el
Ca o a treia mana.





Autor: Marin Sorescu
Poezia Pictura cu crin de Marin Sorescu

Si as dori sa te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfant.
(Vezi arhanghelul cu crinul in mana.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar imi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate in piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Facut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri in urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pana la urma,
Sintem tentati sa le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sa-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sa se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decat primul meu gand de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vazut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se in fulgi,
Pentru neintinarea orasului.






Autor: Marin Sorescu
Poezia Fãrã punctuatie de Marin Sorescu

- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu stiu - parca-as vrea sa-ti ghicesc in talpa.
- Poate in palma.
- Eu nu ghicesc decat in talpa.
- Ce semn de punctuatie?
- Nimic, adica pune un numar.
Ce numar porti la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 ma inspira.
Oricum, e un numar cistigator -
Imi place cum inchizi tu ochii.
Atunci cand inchid ochii, plutesc


Autor: Marin Sorescu
Poezia Rugãciune de Marin Sorescu

Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.

Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.

Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput."



Autor: Marin Sorescu
Poezia Sah de Marin Sorescu

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.








Autor: Marin Sorescu
Poezia Sarpele casei de Marin Sorescu

Venea din curte si intra intr-o gaura
Din beciul casei.
Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite sarpele, uite sarpele!

Si baba: Nu da in el,
Ca asta e sarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdata nu i-a facut nimic.

Dar peste o jumatate de an, ori un an,
lar l-a vazut. Si l-a lovit c-o maciuca.
Se incolacise pe ciomag si el a ridicat
Ciomagul in sus, si era sa-i cada in cap.

Se zvarcolea sa moara.
Si la urma i-a parut rau.
Da ce s-a suparat mama cand a aflat!
Si cand ne-a ars, mai tarziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorat sarpele casei..."


Autor: Marin Sorescu
Poezia Scara la cer de Marin Sorescu

Un fir de paianjen
Atarna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

In fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit ingrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gandesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu inainte.
Pas! Pas!



Autor: Marin Sorescu
Poezia Scrisori din camera de alãturi de Marin Sorescu

Nu pot sa scriu decat despre tine,
Cu mana ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l in zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Sa haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti in desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita sa ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau sa colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu sa vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Sa ma urc in iatac, pe-un turtur imens,
Sa urc si sa cobor, ca e alunecos,
Si iar sa dau sa ma catar... si tu sa-mi arunci
Niste pinteni.
Sa cioplesc sloiul, urcindu-ma
Sa-i dau pinteni
Si sa apar sus, c-o floare de gheata
In mana. "Unde e geamul?
Sa-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", sa zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai sa iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar in zapada? Iar in tren?
Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-ma la o masa de restaurant
C-o suta de insi in jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce sa-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu imi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai sa mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decat c-o sanie trasa de cerbi.

Tot in tren sintem? Tot.







Autor: Marin Sorescu
Poezia Sentimentul lânei de Marin Sorescu

Am si sentimentul lanei -
Nu stiu de ce-ti spun asta,
Probabil ca m-ai intrebat,
Mi-ai cerut un inventar al
Sentimentelor.

Le am pe toate, am sentimentul tuturor
Stofelor, si acum imi dau seama
Ca-l am si pe-al
Medalionului. Am ramas cu ochii pironiti acolo.
El ma sageta.
E bine daca-ti poarta de grija.
Eu nu prea port de grija - am alte calitati,
Dar nu port de grija.
N-am timp. Daca ma tii la git, da.

Hai sa te descriu, tot trebuie sa fac ceva
Dar tie-ti sta bine-ntre bijuterii.
Trebuie sa te descriu o data cu bijuteriile tale.
Esti buna pentru arheologii viitorului,
Numai camee, paftale, inele, bratari.
Imediat as putea localiza secolul si tara.
Aurul te iubeste. Sint gelos.
Bijuteriile sa mi le descrii tu. Aici trebuie
Finete de femeie.
Parul tau strins ma aduna de pe drumuri.
Altfel as tot alerga-ncolo si-ncoace
Dupa cum filfiie, dupa cum dai din cap.
De mult ne tot promitem
Sa ne scriem din camere alaturate
Sa ne trimitem scrisori, din ora-n ora,
Ca buletinele medicale,
Numai ca ale noastre ar fi buletine
De sanatate.
Ar trebui sa se dea din cand in cand
Cite-o stire despre amorul unei perechi,
Luate la intamplare, dar sa fie tipica,
Asa ca noi...
Ori nu te-am intrebat: tu esti tipica?
Da? Bine. Sint linistit.
Putem sta de vorba deschis,
Ne putem spune toate secretele.
Greu mai gasesti astazi
O iubire tipica, sanatoasa.



Autor: Marin Sorescu
Poezia Actorii de Marin Sorescu

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.




Autor: Marin Sorescu
Poezia Trebuiau sã poarte un nume de Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
In care luna isi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrin,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sa spuna
Seara in jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrind la stina lor ciinii,
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

In timpul care le raminea liber
Intre doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor induiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Birsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari romanesti.

Au mai existat si niste codri adinci
Si un tinar care vorbea cu ei,
Intrebindu-i ce se tot leagana fara vint ?

Acest tinar cu ochi mari,
Cit istoria noastra,
Trecea batut de ginduri
Din cartea cirilica in cartea vietii,
Tot numarind plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care ii ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi indragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea
Intr-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sa poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.




Autor: Marin Sorescu
Poezia CAPRICIU de Marin Sorescu

In fiecare seara
Strang de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Si le citese versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Daca stii cum sa le asezi.

De aceea
Eu ma emotionez,
Si timp de cateva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Intalnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fara entuziasme
De prisos.

In orice caz,
Inseamna ca fiecare
Ne-am facut datoria,
Si putem merge
Mai departe.





Autor: Marin Sorescu
Poezia DEVELOPARE de Marin Sorescu

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o suta, o mie.
Ii voi developa la noapte,
Cand sufletul va fi o camera obscura. Apoi ii voi class:
Dupa frunze, dupa cercuri, Dupa umbra lor.
O, ce usor
Copacii intra unul intr-altul!
Iata, nu mi-a ramas decat unul.
Pe-acesta il voi fotografia din nou
Si voi observa cu spaima
Ca seamana cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Si piatra de la sfarsit
Semana cu mine.
Alaltaieri - scaune -
¬Si cel care-a ramas
Semana cu mine.

Toate lucrurile seamana ingrozitor
Cu mine...

Mi-e frica.
Autor: Marin Sorescu
Poezia HÂRTIE de Marin Sorescu

S-a anuntat, cred, la apocalips,
Nu tin bine minte,
Ca un mare uragan de hartie
Se apropie din directia N-V
Si din toate directiile.

Uraganul va pustii totul in calea sa,
Prefacand totul in hartie.

Copacii se vor transforma in hartie,
Animalele in hartie,
Aurul in hartie.

Oamenii vor tipa de groaza,
Si tipetele lor
Vor deveni pe loc serpi de hartie,
Si apoi ei insisi se vor desface hartie:
Hartie de impachetat, hartie de plicuri,
Hartie de saci, hartie de biblie,
Hartie de tigarete.
Si mai ales ziare.

Unii vor deveni articole de fond,
Altii vor intra in problemele
Industriale ori agrare,
Altii vor trece la pagina externa.
Scriitori care nu s-au ratat inca,
Din lipsa de spatiu,

Se vor rata in primii cinci cuadrati.
Ca sa mai lungim vorba:
Va un uragan si o hartie
Mondiala.

Si la urma,
Scos din rabdari,
Se va casca pamantul.
Va inghiti cu pofta totul
Si se va sterge la gura
Cu oamenii care s-au transformat
In servetele.






Autor: Marin Sorescu
Poezia LEDA de Marin Sorescu

Leda trece surazand
Printre lucruri
Si se culca
Cu fiecare.
Gardului i-a nascut un copil
Din iedera,
Soarelui i-a nascut
O floarea-soarelui
A facut dragoste nerusinata
Cu toti boii,
In frunte cu boul Apis
Dar, naiba s-o ia,
Nici nu se cunoaste.

Mare poama mai e
Si Leda asta,
De aceea lumea ramane
Asa de frumoasa.




Autor: Marin Sorescu
Poezia DRUMUL de Marin Sorescu

Ganditor si cu mainile la spate
Merg pe calea ferata,
Drumul cel mai drept
Cu putinta.

Din spatele meu, cu viteza,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon batranul -
¬Nu ma va ajunge niciodata,
Pentru ca eu mereu voi avea un avans
Fata de lucrurile care nu gandesc.

Sau chiar daca, brutal,
Va trece peste mine,
Intotdeauna se va gasi un om
Care sa mearga in fata lui
Plin de ganduri
Si cu mainile la spate.

Ca mine acum
In fata monstrului negru
Care se apropie cu o viteza inspaimantatoare,
Si care nu ma va ajunge
Niciodata.


Autor: Marin Sorescu
Poezia MELCUL de Marin Sorescu

Melcul si-a astupat bine ochii
Cu ceara,
Si-a pus capul in piept
Si priveste fix
In el.

Deasupra lui
E cochilia
¬Opera sa perfecta
De care-i e sila ¬-

In jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusa incolo si-ncoace,
Dupa anumite legi
De care-i e sila ¬
Si-n centrul acestei
Sile universale
Se afla el -
¬Melcul,
De care-i e sila.


Autor: Marin Sorescu
Poezia MUZEUL SATULUI de Marin Sorescu

Din viata acestor oameni
Lipsesc mai multe sectii,
Iar altele, cum ar fi
Bunastarea materiala, fericirea si norocul
In istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu intalnesti aici nici o moneda,
Pentru ca, neavand aur si argint,
Taranii si-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grau, de porumb
Care nu ni s-au pastrat.

Pasari impaiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost mila sa ucida
Privighetoarea, ciocarlia, mierla si cucul,
Care le cantau fara bani toata viata,
Si toata moartea.

Era primitiva,
Antica, mcdievala
Apar ca una singura,
Fiindca, nestiind carte, taranii
N-au bagat de seama ca intre aceste epoci
Exista deosebiri
Fundamentale.

Aici exponatele cele mai numeroase
Sunt bordeiele.
De la munca pamantului
Taranii intrau direct in pamant,
Sa se odihneasca.
Din loc in loc intre bordeie

Sunt intercalate rascoalele:
A lui Doja, a lui Horia, Closca
si Crisan, a lui Tudor,
Construite de data asta la suprafata
Cu un uimitor simt al simetriei
Arhitectonice.

Vizitatori,
Nu atingeti saracia si tristetea
Aflate-n muzeu.
Sunt exponate originate,
Iesite din mana, din sufletul si din rarunchii acestui popor
Intr-o clipa de incordare si spontaneitate
Care a durat
2000 de ani.



Autor: Marin Sorescu
Poezia BARBATII de Marin Sorescu

Mircea cel Batran imbracat in zale.
Alexandra cel Bun imbracat in zale.
Stefan cel Mare imbracat in zale
Mihai Viteazul imbracat in zale.
Ion Voda cel Cumplit imbracat in zale.
Si aici, in Oltenia, Tudor Vladimirescu
Primenit si el cu zale
Peste camasa mortii.

Mie-mi vine sa ma asez pe genunchii lor
Si sa-i trag de mustati
Si sa-i intreb, de ce sunt toti
Imbracati in zale?
Si unde tot pleaca in fiecare dimineata
Si de ce nu mai stau pe-acasa,
Sa se barbiereasca mai des,
Ca, uite, barbile lor
Ma zgarie
Cand mi-alint de ele sufletul.

As vrea sa merg si eu cu voi, le zic,
Sa vad macar lupta de la Rovine,
Dar ma impingeti bland la o parte
Si ma lasati in grija femeilor.
Si cum caii vostri si-au tocit pe drumuri
Pana si seile frumoase cu ciucuri,
Luati din prima biserica zidita de voi
Biblia legata in piele

Si-o puneti pe ei cu literele in ios,
Sa se umple de sudoarea si de sangele
Acestor locuri.

De multe ori va intoarceti victoriosi,
Si eu ma joc cu steagurile navalitorilor,
Facand din ele corabioare
Si dandu-le drumul pe apa Dunarii.

De multe ori nu va mai intalnesc
Si-atunci ma mir cum poate sa nu se mai intoarca
Un om care are nevasta si munti si copii?

Brancovene Constantine,
De ce-ti taie turcii capul
De cinci ori la rand, .
O data pentru fiecare copil al tau
Si odata pentru tine?

Sultanul are in palat .
Un cos de hartii pentru capetele domnilor romani
Care niciodata nu se nimeresc supuse.
Dar, uite, trunchiul de pe care a fost retezata
Mandria ta de ghiaur
A ramas in picioare,
Ca un stalp de pridvor romanesc instrainat
La Istanbul.

Dar ce tot rasfoiesc eu cartea asta cu poze?
Mai bine ma uit in sus,
Fiindca cerul nostru e zugravit,
Ca Voronetul,
Cu toata istoria romanilor.
Deasupra Posadei e lupta de la Posada.
Deasupra Podului Inalt
E lupta de le Podul Inalt.
Deasupra Calugarenilor
E lupta de la Calugareni.

Sunt batalii pe toti peretii,
Si in firide si ocnite,
Pe stele e chipul incruntat al barbatilor de demult.

Iar sus, in turla neagra,
Sta Decebal pe nori de otrava,
Band otrava,
Si otrava prelingandu-se de pe mustatile lui.







Autor: Marin Sorescu
Poezia Adam de Marin Sorescu

Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.


Autor: Marin Sorescu
Poezia AM LEGAT... de Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca..

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.










Autor: Marin Sorescu
Poezia CTITORIE de Marin Sorescu

Asa cum stai,
Dreapta,
Cu bratele moi
Pe pantecul plin,
Pari o veche sotie de voievod
Tinandu-si ctitoria.

Si parca-aud un glas
Venind de dincolo
De disparitia materiei:

"Noi, Ion si Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfant
Copil,
Intru vesnica pomenire
A acestui soare
Si-a acestui pamant".




Autor: Marin Sorescu
Poezia SUPERSTITIE de Marin Sorescu

Pisica mea se spala
Cu laba stanga,
Iar o sa avem un razboi.

Fiindca, am observat,
De cate ori se spala
Cu laba stanga,
Creste considerabil incordarea
Internationala.

Cum vede ea
Cele cinci continente?
S-a mutat cumva¬
In pupilele sale
Pitia, cea care stie sa-ti spuna dinainte
Toata istoria
Fara punctuatie?

Imi vine sa plang
Cand ma gandesc ca eu
Si cerul cu suflete pe care mi l-am legat
In spate
Depind, in ultima instanta,
De toanele unei pisici!

Fugi de prinde soareci,
Nu mai dezlantui
Razboaie mondiale,
Fire-ai a dracului
De putoare!



Autor: Marin Sorescu
Poezia FRESCA de Marin Sorescu

In iad pacatosii
Sunt valorificati la maximum.

Femeilor li se scot din cap,
Cu o penseta,
Clamele, agrafele, inelele, bratarile,
Panzeturile, lenjeria de pat.
Dupa aceea sunt aruncate
In clocotul unor cazane,
Sa fie atente la smoala,
Sa nu dea in foc.

Apoi unele
Sunt transformate in suferinte
Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari
Pacatele calde.

Barbatii sunt si ei folositi
La cele mai grele munci,
Cu exceptia celor foarte parosi,
Care sunt torsi din nou
Si facuti presuri.


Autor: Marin Sorescu
Poezia CONTABILITATE de Marin Sorescu

Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.

Cateva momente cand era sa fim fericiti.
Cateva momente cand era sa fim frumosi.
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos
¬Pe care l-am trait.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta (de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).







Autor: Marin Sorescu
Poezia CU SPATELE de Marin Sorescu

Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul si, simtindu-si sfarsitul,
Poate ca s-a gandit si el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
Dupa inima lui Dumnezeu
Si desteptatoarele suna si ziua si noaptea
Invierea stelelor.

A vazut insa cu limba cea mare
Ca e absurd
Si a murit simplu, de tot,
Intorcandu-se cu spatele la timp.

Iar eu, sufletul raposatului,
Voi mai ramane in preajma lui
Trei zile,
Sa vad cum continua sa-i creasca
Parul si unghiile.
Dupa care voi pleca si eu.



Autor: Marin Sorescu
Poezia SOLEMN de Marin Sorescu

Toate hartiile mele
Le-am carat cu bratul
Pe un camp mare,
Le-am semanat solemn
Si le-am arat adanc
Cu plugul.

Sa vad ce-o sa rasara
Din gandurile acestea,
Din bucurii, din tristete, din fericire,
Iarna, primavara, vara si toamna.

Acum ma plimb
Pe campul negru
Cu mainile la spate,
Mai nelinistit cu fiecare zi.

Nu se poate totusi
Nici o litera sa nu fi fost buna!

Precis intr-o zi
Campul acesta se va umple de flacari
Si eu voi trece printre ele, solemn,
Incununat ca Neron.


Autor: Marin Sorescu
Poezia PENTRU PASARILE DISPARUTE de Marin Sorescu

Cate pasari o fi stricat
Cerul
Pana sa-ti nimereasca mersul
Atat de lin?

Unele erau ciudate,
Aveau penele cine stie cum,
Infipte de-andoaselea,
Ori poate nici n-aveau pene,
Ci frunze.

Ele incercau sa zboare
Pana la copacul
Unde se banuia ca va apare omul,
Dar timpului nu-i placea
Acest zbor stangaci
Si le stergea timpul
Cu dosul palmei.

Hai pe camp
Sa vedem ciocarlia
Arzand,
Ca o lumanare
Pentru pasarile disparute.



Autor: Marin Sorescu
Poezia PERSPECTIVA de Marin Sorescu

Daca te-ai indeparta putin,
Dragostea mea ar creste
Ca aerul dintre noi.

Daca te-ai indeparta mult,
Te-as iubi cu muntii si cu apele
Si cu orasele
Care ne despart.

Daca te-ai mai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.



Autor: Marin Sorescu
Poezia Adiacente de Marin Sorescu

Adiacentele la ce-am de spus
Erau acolo si acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Caci nici in gusile fosforescente
Nu mai gasesti nimic de luat, de pus.

Visul mi-e plin de oarba cutezanta
Cu care musca greul din distanta,
Greul pamintului, pe sub pamant.
Si tot aduna rime si aluzii
Ca intimplarile la coltul buzii,
Fumind tigara si-afumind un gand.







Autor: Marin Sorescu
Poezia DE-A ICAR de Marin Sorescu

Am umblat cu cersitul pe la pasari
Si mi-a dat fiecare
Cate o pana.

Una inalta de la vultur,
Una rosie de la pasarea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbareata de la papagal,
Una fricoasa de la strut
O, ce aripi mi-am facut!

Mi le-am pus la suflet
Si-am inceput sa zbor.
Zbor inalt de vultur,
Zbor rosu de pasare paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbaret de papagal,
Zbor fricos de strut ¬
O, ce-am mai zburat!



Autor: Marin Sorescu
Poezia SEMNE de Marin Sorescu

Daca te-ntalnesti cu un scaun,
E semn bun, ajungi in rai.
Daca te-ntalnesti cu un munte,
E semn rau, ajungi in scaun.
Daca te-ntalnesti cu carul mare,
E semn bun, ajungi in rai.
Daca te-ntalnesti cu un melc,
E semn rau, ajungi in melc.
Daca te-ntalnesti cu o femeie,
E semn bun, ajungi in rai.
Daca te-ntalnesti cu o fata de masa,
E semn rau, ajungi in sertar.
Daca te-ntalnesti cu un sarpe,
E semn bun, moare si tu ajungi in rai.
Daca sarpele te-ntalneste pe tine,
E semn rau, mori si el ajunge in rai.
Daca mori,
E semn rau.
Fereste-te de acest semn ¬-
Si de toate celelalte.

Autor: Marin Sorescu
Poezia ORA de Marin Sorescu

Ora
Cand lucrurile obosite de-atata sens .
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu barbia sprijinita
In varful sulitei.

Pereti, tavan, cer si univers,
Nu va lasati totusi prea greu
Pe mine,
Si eu ma mai tin intr-un gand,
Ba intr-un singur cuvant,
Care-a si inceput sa nu mai fie
La un capat.








Autor: Marin Sorescu
Poezia GRUP de Marin Sorescu

Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.

Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine
Care cine mai este,
De unde si pana unde
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.

Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama, la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea
Mai usor de repetat.

Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul


Autor: Marin Sorescu
Poezia ADAM de Marin Sorescu

Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i mai lipseste.

Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune,
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sani tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta a viata!" a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.

Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intoarce cu spatele,
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamaie,
Adam scotea la lumina o noua cadana
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam.
L-a chemat la el, 1-a sictirit dumnezeieste,
Si 1-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.










Autor: Marin Sorescu
Poezia ARCADA de Marin Sorescu

Azi am vazut un ochi
Care ma iubea.
Vedeam bine ca m-ar fi primit
Sub spranceana lui.

Dar a venit un nor
Si ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Si-a fugit in chipul tau
Langa celalalt ochi,
Langa fruntea si langa gura
Care nu ma iubesc.









Autor: Marin Sorescu
Poezia CINE de Marin Sorescu

Sa cercetam bine
Cine se ascunde sub noi
Sa fim foarte atenti
Pe cine numim
Eu.
Ca nu mai poti
Avea incredere oarba
In nimeni.
Sa fim atenti, mai ales,
Pe cine numim
Eu.

Indesati cu genunchiul
Sub niste masti,
Atat de conventionale,
Rasul, plansul, iubirea,
Ne caznim, stangaci,
Sa fim familiari cu noi

Poate chiar reusim
In unele momente,
Dar ne speriem grozav
Cand ne auzim glasul.




Autor: Marin Sorescu
Poezia CONCURS de Marin Sorescu

Intr-o incapere ca toate celelalte,
Amenajata cu plafon zdravan,
Ne intrecem la sarituri in inaltime.

Stim precis
Ca nu poate sari nimeni
Mai sus decat tavanul,
Sa fie si Dumnezeu,
Asta din cauza gravitatiei
Care ne trage mereu in jos,
Inca din cele mai vechi timpuri.

Dar continuam
Cu o indarjire diavoleasca,
Pentru ca nu putem sta altfel,
Cand avem in noi genial inaltimii,
Ca pestii zburatori
Dorul aripilor adevarate.
Zi si noapte continuam
In plafonul nostru scund.

Cel mai sprinten,
Care are muschii cei mai oteliti, mai dresati
Si stapaneste cel mai bine
Legile avantului
Ia si cele mai multe pocnituri in cap.



Autor: Marin Sorescu
Poezia MANIA PERSECUTIEI de Marin Sorescu

Tu imi storci vlaga
Si eu cred ca tu
Imi storci vlaga.

Tu imi duci copilul
La razboi
Si eu cred ca tu
Imi duci copilul
La razboi.

Tu imi iei zilele
Si eu cred ca tu
Imi iei
Zilele.


Autor: Marin Sorescu
Poezia ALERGATORUL de Marin Sorescu

Un camp pustiu,
Batatorit ca un drum,
Si din cand in cand
Cate o carte.

La distante foarte mari,
Vreo carte fundamentala,
Tare ca piatra.

Vine unul, gafaind de muschi,
Sanatos ca un zeu nou,
Si scuipa pe ea,
Pe fiecare la rand.
Calca peste ele dumnezeieste.

A obosit, a mers destul,
Campul se intinde inainte pustiu,
Batatorit ca un drum.
Alergatorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentala, ultimul cuvant,
Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gafait,
Din spate rasare cineva,
Un alergator se opreste, scuipa pe semn,
Si se pierde in zare.


Autor: Marin Sorescu
Poezia TUSITI de Marin Sorescu

La cele mai bune replici ale mele
Ai tusit,
Scorpie batrana.

Ele erau cheia
Intregului spectacol,
Le pregateam in febra
Ani in sir,
Oamenii m-asteptau cu respiratia taiata,
Efectul trebuia sa fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te ineca tusea,
Scorpie batrana.

Daca se-ntampla
Sa lipsesti odata,
Incepea sa tuseasca
Scaunul pe care statusesi.

Acum ai molipsit
Toata sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Intr-o tuse magareasca...

Tusiti,
Ragusit, pitigaiat, dogit,
Cu pauze, in accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tusiti!

Credeti ca spun rolul pentru voi,
Ochii mei par ca se uita la voi,
Cand, de fapt, eu privesc peste capetele voastre

Becul rosu din fundul salii.
Pentru el vorbese,
Lui ii spun sufletul meu invatat in nopti de insomnie,
Becului rosu care arata locul pe unde, la sfarsit,
Voi trebuie sa evacuati sala,
Scorpii batrane.


* ...

Imi pare rau de fluturi
Cand sting lumina,
Si de lilieci,
Cand o aprind...
Nu pot sa fac un pas
Fara sa jignesc pe cineva?

Se-ntampla atatea lucruri misterioase,
Ca mereu imi vine sa-mi duc mana
La tampla,
Dar o ancora aruncata din cer
Mi-o trage in jos...

Nu e inca momentul
Sa-ti sfasii panzele,
Lasa...
Autor: Marin Sorescu
Poezia ISTORIOTERAPIE de Marin Sorescu

Cand am insomnie,
Seara, inainte de culcare,
Iau un atlas istoric
Cu putina apa.

Si asteptand sa-si faca efectul,
Urmaresc cu degetul
Imperiul hititilor,
Dar peste o clipa
Trebuie s-o iau de la inceput,
Pentru ca, de fapt, imperiul hititilor
E imperiul egiptenilor,
Ba nu, al asrienilor...
Al medo-chaldeenilor...
Al persilor...

Daca asa stau lucrurile, ma gandese,
Atunci pot sa dorm si eu
Linistit.



Autor: Marin Sorescu
Poezia FOAIE VERDE de Marin Sorescu

Codrule,
Da-mi o frunza de sus,
pentru lumina si pentru tinerete,
Si pentru viata care nu moare.

Codrule,
Da-mi o frunza de jos,
Pentru intuneric si pentru batranete;
Si pentru moartea care nu invie.

Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Da-mi toate frunzele tale
Sa cant cu ele.

Sau mai bine canta tu
Si cu sufletul meu.





Autor: Marin Sorescu
Poezia CAUT PORTRETUL LUl HEGEL de Marin Sorescu

Eu n-am vazut niciodata
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cartile.

Am auzit insa ca exista
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, infatisandu-1
In clipa cand trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de matase
Pe frunzele de dud.

Trebuie sa fie ceva neobisnuit si frumos,
Electric.
Ceva ca omul.

Intr-o zi o sa-mi fac timp.
Ma voi repezi pana-acolo
Si, rugand toate cuvintele
Sa ma lase singur cu Hegel,
Il voi privi tacut
Cateva minute.



Autor: Marin Sorescu
Poezia SENECA de Marin Sorescu

La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie sa-mi tai venele.
Acum e abia pranzul,
Mai am de trait cateva ore bune.

Ce sa fac,
Sa-i mai scriu lui Lucilius?
Nu mai am chef.
Sa ma duc la circ?
Nu-mi mai trebuie nici circ nici paine.
Sa prevad destinul filozofiei?

A mai trecut o ora,
Au mai ramas inca patru,
Apa clocoteste in baie,
Casc si ma uit pe fereastra,
Privesc dupa soare care nu mai apune
Si ma plictisesc ingrozitor.



Autor: Marin Sorescu
Poezia PITIA de Marin Sorescu

Pitia sade-n antichitate
Si ne prezice viitorul.

Ca s-ajungi la ea
Pierzi o groaza de timp.
Stand la o coada interminabila,
Caci viitorul are totdeauna cautare.

Pana acum am auzit
Ce le-a spus curat
Tuturor celor dinaintea mea.

Maine - zicea ea
¬Ori intr-o alta zi,
Ti se va intampla ceva
Obisnuit,
Ori ceva extraordinar.

Autor: Marin Sorescu
Poezia HOTII de Marin Sorescu

Aveam o poezie care nu ma lasa sa dorm
Si am trimis-o la tara
La un bunic.

La urma am scris alta
Si i-am trimis-o mamei
S-o pastreze in pod.

Am mai scris dupa aceea vreo cateva
Si, cu strangere de inima, le-am incredintat rudelor
Care si-au dat cuvantul ca or sa aiba grija de ele.

Si tot asa, pentru fiecare poezie noua,
S-a gasit cate un om care sa mi-o primeasca,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la randul sau. un prieten,
Atat de bun, incat sa-i incredinteze taina.

Asa ca nici eu nu mai stiu acum
Unde mi se afla cutare vers
Si, in caz ca ma calca hotii,
Oricat de mult m-ar schingiui,
Tot n-o sa le pot spune mai mult, decat
Ca ele sunt la loc sigur,
In tara asta.



Autor: Marin Sorescu
Poezia NE CUNOASTEM de Marin Sorescu

Ne cunoastem,
Ne-am intalnit intr-o zi
Pe pamant,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealalta.

Tu erai asa si pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite ca ti-am retinut
Chipul.

Eu m-am emotionat
Si ti-am spus ceva cu mana pe inima,
Dar n-ai avut cum sa m-auzi.

Pentru ca intre noi treceau intruna masini
Si ape si mai ales munti,
Si tot glohul.

M-ai privit in ochi
Dar ce sa vezi?
In emisfera mea
Tocmai se facuse noapte.

Ai intins mana: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunza.



Autor: Marin Sorescu
Poezia SUFLETE, BUN LA TOATE de Marin Sorescu

O, suflete, bun la toate!
La privit pe fereastra
La intuneric,
La mersul femeilor
Si la apreciat distanta intre doua gaze.

Poate ca abuzam de tine,
Folosindu-te ca pe o perie,
Ca pe un burete
Ca pe o stea,
Ca pe un telescop,
Ca pe o carpa.

Sapati la suflet, ca niste cartite
La lumina aerului orbitor:
Cu care gheare s-o fi sapand lumina
Si cum sa faci in ea galerii?

Ma gandesc uneori ca tu ne incurci,
Ca ne esti prea devreme, suflete,
O, suflete, bun la toate.


Autor: Marin Sorescu
Poezia ÎNTÂMPLARE de Marin Sorescu

Cu mine se petrece
Ceva.
O viata de om.





Autor: Marin Sorescu
Poezia LEAC de Marin Sorescu

Cand se da de leacul unei boli
Toti cei care au pierit de acea boala
Ar trebui sa invie
Si sa-si traiasca in continuare
Restul de zile
Pana la imbolnavirea de o alta boala
Al carei leac n-a fost inca descoperit.



Autor: Marin Sorescu
Poezia ULISE de Marin Sorescu

Cand ma gandesc ce ma asteapta si acasa,
Porcii aceia de petitori,
Beti chiori, slinosi pe armurile din cuier
Jucand toata ziua table
Pana li se inmoaie si muschii si zarurile, de-a valma,
Ca numai de insuratoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere in casatorie o baba
Mai ceva decat Penelopa
(O fi imbatranit, intr-adevar si ea?)

Si femeia aceea, plangareata, pe de alta parte,
Care tese-n nestire, de nervi,
De zgripturoaica ce este, sa incurce ea toate firele de pe lume !
Parca vad ca ma ia de la poarta-n primire:
- Unde-ai putut sa fii pana acum?
- Am facut razboiul Troii, nu fii scorpie...
- Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scapat mai devreme, ca a si putrezit pana acuma, ..
N-ati avut toti acelasi razboi? ,
- Am ratacit zece ani pe mare, intrucat Neptum...
- Fara Neptun, te rog, spune clar
Cu tine? `
Si chiar pana acum?
Chiar pana acum
Ce mare-a fost aia?
O sa-mi fac o casuta
Aici pe valuri,
Sa-mi ridic un cort in coltisorul asta
Mai ferit
Intre Scyla si Caribda.



Autor: Marin Sorescu
Poezia CERUL de Marin Sorescu

Cerul scapase sus,
Dincolo de cer,
Mai flutura doar un capat de nor
Care venea pana la noi,
Atingea pervazul.

Comunicarea noastra e mai mult prin aer,
Gesturi incepute,
Ganduri rostite jumatate in vorbe,
Jumatate in fapte.
Pun mana streasina la ochiul tau
Si-l privesc atent.
Asa cum taranca se uita la un ou,
In zarea usii
Daca are banut
Si e bun de asezat cu grija sub closca.

Ma uit in banutul pupilei tale
Si ma gasesc acolo pus sub closca.
Prind aripi si zbor in vid,
Dupa cerul care s-a tras in sus,
Dincolo de sine.
Autor: Marin Sorescu
Poezia BATRÂNI LA UMBRA de Marin Sorescu

Obosesti repede, uiti usor,
Incepi sa vorbesti singur,
Misti din buze...
Te surprinzi in oglinda miscand din buze,

Stiu cam cum o sa fie cand voi fi batran.
In fiecare vara am o zi, doua, o saptamana
De batranete.
Zbarcit, uscat ca un sambure de piersica in miezul zilei
Zemoase.

Un Ulise care uita de la mana pana la gura,
Unde trebuia sa se-ntoarca,
De ce rataceste pe mare
Si daca e inainte sau dupa razboiul Troiei.
Un Ulise cu putine sanse de-a saruta fumul iesind de pe hornurile
Patriei.

Eziti intre a-ti potrivi cravata
Sau a te strange cu ea de gat.
40 de grade la umbra! Intru in casa
Si cu un ultim efort de memorie imi aduc aminte
Cum ma cheama.
Caldura torida seamana foarte mult cu batranetea.
Aceleasi senzatii.

Iei covoarele-n picioare
Te-mpiedici in papuci -
Iti coace o unghie,
Parca ti se misca un dinte.

Vara ne simtim toti solidari:
Toti suntem batrani,
Pan-la fatul din pantecul mamei.



Autor: Marin Sorescu
Poezia NUME PROPRII de Marin Sorescu

Cand a naufragiat antichitatea
Nu aparusera inca sticlele
Si tot ce era mai de pret pe acolo
A fost facut sul
In niste nume proprii
Carora li s-au dat drumul pe mare.

Numele au ajuns cu bine la noi.
Si cand destupam cate unul,
Sa zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Tasnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.

Sa inmultim din rasputeri
Avutia de nume proprii a lumii!
Si daca se va scufunda pamantul
Ele sa ramana plutind,
Cai troieni cu toata omenirea in burta,
Catre portile altor planete.



Autor: Marin Sorescu
Poezia Cercul de Marin Sorescu

Mergeam pe drum. Era luna, asa, toamna.
Si ma ajunge din urma si trece pe langa mine
Un cerc.
O tuturiga mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat in urma: I-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturiga
Nimeni...
Si, la urma, cine se-l azvarle,
Ca era mare si greu - ca o sina de roata
de car.

Ma uit inainte; cercul isi vedea de cale.
Se-nvartea repede, repede si facea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal
- Il vazusi, ma?
- Il vazui. Si incepe sa se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scapat,
Numai Spanu, mai are butii de vin asa de mari,
Pleca si se varsa putina...
Ne miram noi asa si ne dam cu parerea,
Asta al lui Calota se facuse alb, il cam
speriase

Dracovenia,
Si mai apare si Gligorie.
- Il vazusi, ma?
- Nu-l vazui. Ce sa vad?
- Cercul?
- Care cerc?
Ghita al lui Calota s-a aplecat si i-a aratat
Urma in tarana. Lasase o urma ca de roata
de car.
-E, cate urme de roti nu sunt pe drum!

Cercul a trecut, asa, valantoace, prin tot
satul.
Unii iI vedeau, altii nu.
Asa, cam din trei, pe langa care trecea,
Doi iI vedeau, unul nu...
Stand noi asa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuva mare...
Si vedem nori de praf...
- Dati-va la o parse, ca vine... Se-ntoarce...
Venea cercul de la deal, parca se inrosise putin
De-atata alergat, de-atata inspectie in
Comuna Bulzesti...

Venea dinspre Pradatorul, trecuse ozaca
prin Fratila
L-am apucat de mana pe Gligorie:
- Il vezi, ma?
- Ce sa vad?
- Cercul
- Care cerc?
- Asta de trece acum pe langa noi?
Tu n-auzi ca se cutremura pamantul, vuieste,
scoate praf...
- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu vad nimic.

Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: sa fi zis
Ca e roata de cabrioleta? nu, ca n-avea spite...
Si prea lumina... E asa ca o aoreola de sfant...
Ca si cand capul vreunui sfant s-ar fi rostogolit
in praf
Si aoreola lui il poarta ca o sina...
Si-l imbraca in stralucire...
Mergea vajaind... Si se infierbantase de-atata
invartit,
Scotea scantei, cand se atingea de cate
o piatra.
Prin Seculesti, acum era aici la Gura Racului
si precis
Voia sa mearga ,si-n Natarai la vale...

M-am dat mai aproape si i-am simtit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie... a spuma
de geometrie,
Adica esenta esentelor...
Am cazut in genunchi,
Asa de usor si de delicat atingea pamantul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calca prin Bulzesti, parca-ar fi mers
Pe luna, tu-i mama masii!
Ma trecusera fiorii si aproape sa-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.

- E, acum iI vazusi? L-am mai intrebat odata
Pe Gligorie, care-si scotea pamantul
de sub unghii
Cu un chibrit.
- Ce sa vad?
- Cercul.
- Care cerc?
- Atunci... du-te unde plecasi, ba orbetule!
Ca eu n-am ce discuta cu astia, care nu vad
decat
Ce le arata muierea!
- Hai, ma, iI trag pe-al lui Calota...
Avusei noroc mare cu tine,
Ca fusesi aici... ca altfel,
Ne-ar fi povestit cercul in toata lumea,
Ce orbeti sunt in comuna asta.

Povestea cu cercul de foc, venit in inspectie
A circulat mult la noi, din gura in gura.
N-a reusit s-o stinga nici razboiul al doilea,
Abia mai tarziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi

Si, pana la urma, au biruit ai care nu-l
vazusera.




Autor: Marin Sorescu
Poezia ARISTOTEL de Marin Sorescu

Fire si noduri cate, pan la el,
Din caierul gandirii eleate,
Le-au tors atatea minti straluminate,
Ghem le facu, din nou, Aristotel.

Lui Alexandru-i da sa zvarle ghemul
Prin Asia, departe, pan la Gange,
Dar Grecia invinsa e de goange,
Inoculand sub silogism blestemul.

O clipa l-a-ncercat atunci deruta,
A plans ce-a plans rapus, pe Organon,
Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:

Mai ai de scris, batrane histrion!
De-atunci ne tot trimite carti pe rata:
Alexandria, Sparta, Babilon.



Autor: Marin Sorescu
Poezia ISCALITURA de Marin Sorescu

Vedea cu o lampa asezata pe pervazul casei pustii,
Casa in care locuise.
Pipaia cu ajutorul vantului,
Care atingea usor
Toate lucrurile pe care pusese el mana.
Auzea cu greul pamantului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima ii batea intr-o pasare
Pe cer.

Sunt destul de vast!
A exclamat multumit

Si glasul sau a facut cercuri pe ape,
Ca o iscalitura indescifrabila.



Autor: Marin Sorescu
Poezia COPACUL de Marin Sorescu

In ploaie, rezemat de un copac.
El are legatura cu pamantul.
Si simt sub coaja-i, palma batucita,
Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul.

Din cand in cand trazneste manios
Si se razbuna norii in furtuna.
Un fulger de-o veni, ratacitor,
Deodata amandoi 1-om frange-n mana.

Cuprins de lasitate, fug pe camp
Si picurii ma-ndosie de mijloc.
El isi asuma riscul verticalei,
Dispus in orice clipa sa-si dea foc.

Singuratatea asta care fuge...
Singuratatea lui infipta-n lut...
Ma-ntorc plangand si il cuprind in brate.
Furtuna grea ne tine de urat.



Autor: Marin Sorescu
Poezia CLOPOTELUL de Marin Sorescu

In fiecare noapte un clopotel
Aud, de cum lumina se stinge,
In vis ma iau dupa el
Fie ca ploua, fie ca ninge...

Si merg si merg... Clopotelul
S-aude la capatul lumii.
La capatul lumii ma uit ca vitelul
La poarta noua a mumii.

O stea strabate cerul, ursuzul,
O scanteie, printre mii de scantei.
Facut numai pentru auzul
Visului meu este clinchetul ei.



Autor: Marin Sorescu
Poezia PICATURA de Marin Sorescu

Priveam cum cade picatura,
Egal, in masurat rastimp,
Neintrecandu-si, calm, masura,
Purtand in jur un fel de nimb.

Aceasta imi era pedeapsa,
- Ce crunta, necrezuta ura!
¬S-astept mereu sa-mi sara capsa
La fiecare picatura.

Dar cum privirea atintita
Imi lacrima de incordare,
Ma transformam in stalactita,
Pietrificata de teroare.

Iar picatura din tavan
Continua sa cada-n van.





Autor: Marin Sorescu
Poezia NOI CUTE de Marin Sorescu

O lunga pregatire pentru moarte
E viata-ntreaga. Pentru marea clipa,
Cand sufletul, un fulg dintr-o aripa,
Lin se desprinde si te ia departe.

Unde? Nu stii. Precis, in alta parte
Si toata pamanteana ta risipa
Se sterge ca o vorba dintr-o carte
Si alta vorba-n loc se infiripa.

Asa ca geamantanul fa-ti si du-te,
Uitandu-si geamantanul chiar in prag.
Dintr-un noian de vise incepute

Nu poti sa-1 termini nici pe cel mai drag.
Il va visa deasupra, bland un fag
Adaugand pe fruntea ta noi cute.




Autor: Marin Sorescu
Poezia SCARA de Marin Sorescu

Cineva-mi lua scara. Eram sus
Si eu soarelui ii luam scara.
Ca un meteorit ma pravaleam prin apus
Si in cap imi cadea noaptea (intai buna seara).

Bolovan siesi isi era Sisif,
Trebuind numai si numai sa se pravale,
De o mie de ori, fara motiv,
Sa-si cada din varf pana-n poale.
Pana-n poalele domniei-sale.

Aveau dreptate vorbele foarte-ntelepte,
Rostite - imi amintesc - de ursitoarea amara:
"Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scara"







Autor: Marin Sorescu
Poezia PRAGURI de Marin Sorescu

In susul apei, intr-un spasm de os
Si pestii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind cate-o scanteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.

Striviti de pietre, carnea le tresalta,
Se incordeaza si isi iau avant:
Mai trece-un prag imputinatul card,
Spre un izvor din lumea cealalalta.

Ajung cativa si mor dup-o secunda,
Lasandu-si icrele-n fecunda unda.
Alt roi de pestisori o ia la vale,
Ca maine sa refaca aspra cale,

Sfintind cu moarte crudul adevar:
Mereu cum curge valul - si-n raspar.





Autor: Marin Sorescu
Poezia DESPRE MÂINI de Marin Sorescu

Ramai sculptata in aer,
Mainile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet napadit de tati.

Poate ca ar trebui sa-ti vorbesc
Despre maini
(Si mai putin, evident, despre maine)
Ele te-au indragit la prima vedere,
Cand ti-ai sprijinit magnetismul in ele.

Ar putea fi ace pe o busola,
Aratand impartial toate punctele cardinale.
De ce numai nordul mereu?
Pretutindeni haladuieste misterul.






Autor: Marin Sorescu
Poezia CUM DRACII DORM de Marin Sorescu

Cum dracii dorm cu capetele-n smoala,
Cu labele pe muchii de cazan,
Si unghii lungi, in crestere domoala,
Din iad afara ies ca din margean,

Ma simt iar intepat de patimi surde,
Luat pe sus de oarbe nazuinti.
Din intuneric, visele, sa zburde
In carnea mea, din iad, sosesc fierbinti.

Mai alba decat florile de leandru
Tu intarati iar trupu-mi - si prin cerc
De foc faci sufletu-mi, sarind, puiandru,
Ca incercandu-ma sa te incerc

Si sa ascut pe buzele-ti subtiri
Razmerita-mi de coase si simtiri.






Autor: Marin Sorescu
Poezia AM VRUT SA MA SCHIMB de Marin Sorescu

Am vrut sa ma schimb pe unul mai bun,
L-am cautat cu lumanarea,
Inalt ca bradul, curat ca floarea,
Si care noaptea sa doarma tun.

Ce, cu mandrie, sa-si zica: unul
Ca mine-n lume nu mai exista.
Frumos, cu educatie ateista,
Poti sa il cauti sa tragi cu tunul.

Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Si, pe de alta parte, vai ce pacat!
Nimeni n-a vrut sa se dea pe mine
Si de-aceea am ramas neschimbat.








Autor: Marin Sorescu
Poezia APA VIE, APA MOARTA de Marin Sorescu

De cum am gustat din acel lichid,
Am si devenit autocefal,
Ca biserica de rasarit,
Cu multele-i turle de vis opal.

Fermecat in maini tineam sipul,
Plin ochi de vrajitele picaturi,
In fiecare picatura-mi vedeam limpede chipul,
Zguduit de fantastice furnicaturi.

Ce bine c-am dat eu de apa vie,
Cautata de toate povestile laolalta.
Ba e moarta - mi-a spus o ciocarlie -,
Apa moarta, luata din balta.

Atunci, cum se face ca are efect?
Am intrebat firoscoasa de ciocarlie.
- Aceeasi apa ce palpita in piept,
Pentru unii e moarta, pentru altii e vie.


Autor: Marin Sorescu
Poezia CA UN ALT DELFI de Marin Sorescu

Avem si noi ernanatii,
Dar n-am asezat deasupra oracole.
Nu le-am incins, ca alte natii,
Cu nari de bici si tentacule.

Ce povesti ne-ar fi inflorit pe guri
Duhoarea adancului in coma!
Neutilizate, mandrele crapaturi
Si-au risipit atata mister si aroma.

Puteam dibui preotese celebre,
Mai sibiline si mai oculte.
Numai sani, solduri, fara vertebre,
Care pe barbari indelung sa-i insulte.

Ca un alt Delfi, pe-o gura de put,
Acoperit frumos cu o scoarta,
Noi am fi pus, sfinte Preput,
Istoria lumii intr-o alta balanta.

Ne-am multumit s-avem cuget curat,
Dispretuind ghicitul, bolboroseala,
Dar gazele au emanat, au emanat.
Si ce adanc a lucrat aiureala.



Autor: Marin Sorescu
Poezia POVESTE de Marin Sorescu

Intai a semanat malai
Intaiul om, fugind din rai.
La urma s-a intors,1-a lins,
Sa-si piarda urma, dinadins.

Acum il cauta, slab, stramb,
El, fabricantul de porumb.
Ah, raiul de odinioara!
Nu-l mai gaseste, doar il ara.

Erau pe-aici, intr-un coclaur,
Un om, un pom si un balaur.
Si-un sarpe subtirel: femeia,
Balaur mare-a fost aceea!

Caci numai ea, zice, m-a-mpins,
Fugind din rai, de l-am si lins.
A dracu limba, m-a pierdut!
De-as fi stiut! De-as fi stiut!



Autor: Marin Sorescu
Poezia SOMN de Marin Sorescu

Mamei

Pluteam pe-un rau, parca legat de maini,
Tinut deasupra de o forta tandra,
Catand pe cer rotundul unei paini
Si logodit pe mal c-o salamandra.

Spalam sub pleoapa firul de nisip
Si scoica-ntreaga prefacuta-ntr-insul.
Alunecam ca lacrima pe-un chip,
Incurajand si curgerea si plansul.

Plangand cu fata-n sus pe-un rau esti tot
Un fel de rau, cu albia-n miscare...,
- Dezleaga-mi mainile, sa pot sa-not
In plansu-acesta ce se varsa-n mare.
(2 septembrie 1984)

Autor: Marin Sorescu
Poezia IZVOR DE ADAPAT ARIPA de Marin Sorescu

Mereu se face plinul printr-o gura
Ce casca pentru cea din urma oara,
Mereu se varsa-n cer o picatura
De suflet, picatura necesara.

Si tu te plimbi in lume, ca un vas,
Ce tremura-ntr-o mana de copil
Si stii: de stropul care-a mai ramas
Atarna echilibrul ei fragil...

O, Doamne! din aceasta fuga-a mea
Si-aceasta piedica ce-o pune clipa,
Sa se aprinda-atunci cand voi cadea,
Un mic izvor de adapat aripa.