Ardens
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Eu am ars în soba verde.
El a ars în soba neagră.
Focurile noastre – două –
Se urau ca doua triburi.
Şi cînd am ieşit prin hornuri,
fumurile noastre – două -
au slăvit acelaşi idol
şi-au muri de-aceeaşi moarte.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Aur şi umbră
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Coastele mele ascund
o inimă sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra-n umbră.
Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.
Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafaţa strălucitoare
a mângâierii dintâi.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Bucurie
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase … Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna !
Căciuliţa albă
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Iarna. Fulgii podidesc
Cerul, ca nişte noiţe.
Stâlpii-n drum se-mpodobesc,
Toţi, cu albe căciuliţe.
Grâul ca să nu se strice
Sub a gerului pojghiţă,
Neaua i-a-mbrăcat cu grijă
Tot o albă căciuliţă.
Nu-s în luncă flori de loc;
Nu mai are lunca salbă.
Are-n schimb un alb cojoc
Şi o căciuliţă albă.
Sub zăpadă-i cald şi bine;
Grâu-şi are odăiţa.
Şi, când primăvara vine,
Se topeşte căciuliţa.
La oraş, a nins oleacă-
Neaua-i doar cât o şuviţă.
Oana noastră îşi îmbracă
Albă, moale, căciuliţă.
Şi când iese pe portiţă
Şi aleargă-apoi pe stradă,
Capul ei cu căciuliţă
Pare-un bulgăr de zăpadă.
Când s-au văzut?
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Sînt clipe ciudate,
neînsemnate
pe harta iubirii
de la-nceput.
Clipe pe care,
mult mai tîrziu,
la cauţi, cum cauţi,
printre nisipuri,
firul de aur
pur, străveziu...
Cînd s-au văzut?
Într-una din acele clipe
cînd o fată vrea să-şi agaţe
jacheta roşie-ntr-un cui,
şi cuiul e prea sus,
şi el îi ia jacheta roşie
şi cu un gest sigur
o atîrnă în cuiul cel negru -
sau cînd el o întreabă:
"nu vă supără fumul"
şi ea răspunde "nu",
şi pentru întîia oară
îşi fac intrarea în scenă
glasurile, glasurile
aceste suple
fiinţe de taină
cu roluri duble,
de slavă şi hulă,
de cîntec şi spaimă,
sau cînd avionul se-apleacă pe-o parte,
şi fata se teme
şi pentru că se teme, surîde,
şi surîde şi el
ca să-i de acuraj,
sau cînd cade o carte
şi el o ridică
şi află că ea citeşte "Roşu şi Negru"...
Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", 1961, Editura Albatros
Candori
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
" E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. "
- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.
" Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. "
- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.
" Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan' la semestrul urmator "
Cartea nouă
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Oana a primit o carte;
Pozele-s frumoase foarte.
Uite-un ţurţur, o albină,
O broscuţă, o tulpină,
Uite-un munte, uite-un pom,
O căsuţă şi un om.
Poze sunt nenumărate-
Şi-încă toate-s colorate.
Lângă ele, nişte rânduri...
Oana noastră stă pe gânduri:
Cât mai e pân-o să crească
Şi-o să-nveţe să citească?
Ceapa
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Toţi copiii din cămin
La un loc s-au adunat.
De seminţe pumnu-i plin;
Azi e zi de-nsămânţat.
În pământ scobim culcuşul-
Cald seminţelor să ţină,
Până vom vedea urcuşul
Plantei noastre spre lumină.
Oana ţine-n mâna ei
Bulbi rotunzi şi mititei.
Îi sădeşte-apoi cu rândul,
Udă harnică pământul,
Până va zări cu ochii
Ceapa grea cu şapte rochii.
De nerostit
din volumul "Desfacerea lumii"
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Ce vis, Doamne, ce vis
mi-a fost dat, mi-a fost scris:
tu si cu mine,
mai patimasi ca nicicand
iubindu-ne
ca prima pereche de pe pamant
si eram frumosi si salbatici si goi
si eram morti amandoi.
Dezgheţ
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uşi s-ar da-n lături
şi s-ar umple văzduhul de păsări
şi - ca legătura de chei a pământului -
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
şi-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
şi goale;
sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge
în hău -
tu, dezgheţul meu, soarele meu!
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Dialogul vântului cu marea
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
-Sunt călătorul ciudat,
fără chip, pe câmpiile zării.
În părul meu, păsări solemne se zbat.
Sunt marele duşman al nemişcării.
-Vântule, nu vreau răscoală. Nu încă.
Mă sperie acestă voce: tu.
Nu-mi zdrobi trupul tânăr de stâncă.
Vântule, nu. Încă nu.
-În somnuri, în sare, ai timp să te-ntorci,
în culcuş de nisipuri inerte.
Ci eu vreau să sun cu o mie de orgi,
frumoaso, triumful tău verde!
-Mă tulbur...Muşchi de apa-ncordez.
De dragoste, cânt!
Fluidă, înaltă, din albie ies
Să fiu vânt, sa fiu vânt!
Drum în toamnă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Prin ale toamnei văi prelungi,
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunii sta să cadă
şi nu mai pot uita de-atunci.
Oare-o fi fost pe-aproape via
De m-ameţeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
Care-mi statornicea beţia?
Atâta ştiu: că aş fi mers
Cu tine, viaţa mea întreagă,
Şi frunzele fără de vlagă
Mi-ar fi părut atât de verzi!
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Ea era frumoasă şi rea
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Ea era frumoasă şi rea.
El era rău şi frumos.
Erau unşi cu miere de viperă
de sus pînă jos.
Ea se temea de virtuţi.
El de virtuţi se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
şi pe el, şi pe ea.
Ei au trăit neştiind.
Ei au murit neştiind.
Sfinţii foarte trişti au rămas
în icoana de-argint.
Fără lună
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Nu era lună-n noaptea ceea...
Nici o sclipire...nici un foşnet...nici
măcar-suflare umedă- mareea...
Noi singuri stam pe ţărm, între nisipuri,
împleticiţi în dragoste, răpuşi
de-o contemplare fără chipuri...
Murise marea...mâna ta străină
îmi odihnea pe umăr, şi
un sânge lenevos, ca o răşină,
trecea prin noi...Dar, ca la o răspânte,
deodată m-ai întors spre gura ta
-şi marea, vântul, sângele-ncepu să cânte.
Indragostitii cei lasi
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Fiecare anotimp ne desparte
pe unul de celalalt si ne-apropie de moarte.
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …
Iubirea noastra cea mare
a ramas inchisa-n sarutare,
de buzele noastre strivita,
ca fluturele mort in crisalida.
Prea blanda-s cu noi ! Am trait ca doi monstri
pe spinarile tinere-ale anilor nostri.
Din mierea lor, din gingasul lor stup,
ne-am ingrasat la suflet si la trup
si-acum taram greoi, bucata cu bucata,
ceara suava-a casei de-altadata …
Nu, noi cei lasi n-ar trebui sa iubim !
Ne-nfricosam pe pamant si ametim pe-naltimi
domesticim suferinta, o facem caine de curte,
pentru speranta ni-s bataile inimii prea scurte …
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …
Fiecare-anotimp ne desparte
pe unul de celalalt - si ne-apropie de moarte.
Inimitate
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Pot să fiu singură.
Ştiu să fiu singură.
E un acord tacit
între creioanele mele
şi copacii de-afară,
între ploaie,
şi părul meu străveziu.
Fierbe ceaiul,
zona mea de aur,
chihlimbarul meu pur şi fierbinte
Pot să fiu singură.
Ştiu să fiu singură.
Scriu la lumina ceaiului.
Ispita
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Îţi făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost
vreodată.
Pentru prima oară îţi vei vedea porii
deschizându-se
ca nişte boturi de peşti şi-ţi vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
şi vei simţi lumina lunecîndu-ţi pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înţepătura gravitaţiei
ca un spin în călcâiul tău,
şi omoplaţii te vor durea de imperativul
aripilor.
Îţi făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ţi simţi sprâncenele ca pe două răni
în formare
şi amintirile tale să-ţi pară că încep
de la facerea lumii.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Iubirii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru ceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-un neştire.
Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
- şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Mireasă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Cînd stau în prag, aud copite
ca de romantic armăsar,
bătînd alene zeci de poştii...
...Dar nu. E cloncănitul cloştii,
plictisul ei familiar
în prînzurile toropite.
Dac-ar veni, amiaza mare,
în zeci de ţăndări ar sări
crestându-mi mâinile şi ochii -
iar marea ar foşni în rochii,
din amplele-i aurării
ca o mireasă-n aşteptare
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Nufărul
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Nufărul sta singur,
alb şi orb ca oul
şi închis în sine.
Mîinile mocirlei
l-au lăsat să-i scape
şi-a ajuns la soare
în mîinile mele,
ca o rană rece.
Fără-mpotrivire
s-a deschis să moară
cu exuberanţa
castă-a agoniei.
Fără-mpotrivire
l-am lăsat să moară
şi-am pornit spre lotcă
încruntaţi şi singuri
şi amari, în vară.
Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", 1961, Editura Albatros
Omul care aduce ploaie
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Tu eşti omul care aduce ploaie
Braţele tale îmi curg de-alungul trupului,
privirea ta îmi clăteşte gîtul,
gura ta face să-mi crească la şold
o floare umedă, albastră.
Ai rupt inelul de aur
care mă logodise cu seceta,
inelul de aur uscat
gravat cu spin de cenuşă.
Neliniştea recoltelor îmi umflă pieptul.
Ciucuri de apă îmi spânzură la vîrful degetelor.
Tunete blînde călătoresc prin noi.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Păpădia
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Păpădie,
Străvezie,
Fruct uşor,
Tremurător,
Când suflăm, sar în văzduh
Umbreluţele de puf
Şi-ţi rămâne lujerul
Neted, gol, ca fluierul.
Papucul de copil
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Papucul de copil, părăsit într-un şanţ,
la marginea şoselei,
papucul roşu, plin de praf,
şi rîndunica intrată din greşeală
în odaia albă, în odaia goală
- două întîmplări ale singurătăţii,
de care nimeni nu mă mai poate salva.
POEZIE
În limba spargă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Gorsul îşi astrige dagul.
Neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre-i vereagul
Surf, pe care l-a ţonit
S-a plevins cu spină ţargă
Din căţie şi vlara
Vîricînd pe chilnic margă
Chilnicul arlise „Gra”!
Făligată-i craia vendă
Făligată foarte mult.
Lane, lane gors de bendă
Unde ţi-e corinul ult!
Postafaţă la o iubire sfîrşită
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Există-ndrăgostiţi fericiţi
care rămîn împreună,
şi-al căror sărut proaspăt sună…
Auziţi… auziţi…
Există perechi fără moarte,
în mişcare mereiee,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
Semănînd a metaforă, semănînd a idee.
Aceştia rămîn împreună,
În sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziţi! Auziţi! Auziţi!
Există-ndrăgostiţi fericiţi!
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Prietena mea
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Cand ti-ai inchipuit pentru prima oara
o falanga a degetului tau
asa cum va arata
dupa o suta de ani
sub tarana oricat de usoara
- te-ai indragostit cu disperare
de propriul tau deget.
Acum, iubirea pentru falangele tale s-a stins.
Nu-ti mai adori trupul, prietena mea.
Te privesti cu liniste putrezind
sub tarana oricat de grea.
Prinţul Miorlau
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”
Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...
Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!
...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.
Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...
Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
Pui de raţă
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Pui cu puf de aur moale,
Şapte sunt, prin curte.
Umblă-n picioruşe goale,
Sprintene şi scurte.
Piuie de viaţă nouă
Cu un glas ca aţa:
“Am ieşit şi noi din ouă-
Bună dimineaţa!”
ărutul
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Era iarnă-n păduri,
urşi albi - nămeţii
moţăiau în scorburi adînci.
Din negre şi crîncene crengi,
pădurea îşi suia pereţii.
Umblam, obosiţi de paşi
prin zăpada cea grea.
Lîngă noi străjuia
un copac, ca un cerb uriaş.
Gura ta pe-a mea s-a închis
şi o flacără mi-a lucit sub pleoape,
ca şi cînd, cu foşnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Simplă
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Am visat că s-a îndrăgostit de mine
cineva - şi am vibrat
când s-a uitat adânc şi lung la mine
- şi nu era adevărat.
Când m-am trezit, mai simţeam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar în oglindă am văzut pe obraz
două dâre de lacrimi subţiri.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Strigătul
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Cu o mînă de apă
te-am atins.
Cu o gură de apă
te-am strigat.
Înecată eram în iubire
ca într-un înec adevărat.
Tu mergeai pe mal,
drept şi viu şi surd,
asurzit de vîntul de sud
şi de strigătul meu inegal.
Cu-o uşoară nelinişte,
cu nelinişte doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surîzînd.
Silabele mele erau
molecule de apă
care stînca s-o năruie ştiu…
Tu mergeai pe mal,
drept şi surd şi viu.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Te depărtezi
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Te depărtezi înotînd, te depărtezi,
în amurg ca altădată în amiezi,
şi sînt nepăsătoare cînd îţi mişti
braţul greoi sub norii trişti,
iar cînd te-nalţi pe mal, pierzînd,
din umeri, marea, ca pe o pelerină căzută –
nici o ispită nu-mi trece prin gînd,
nici o emoţi nu mă sărută.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Unde
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Izvorul dragostei, visează unii
ţâşneşte undeva, în munţii Lunii...
Din cine ştie ce gheizere-albastre şi ploi
bate lumina lui până la noi.
Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veşmânt,
şi mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puţin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ţie, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...
Dar munţii Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc şi o caută atât de departe...
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Vîntul şi steaua
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Da, sînt gata să fiu
vîntul viclean, străveziu,
prevestind naufragii –
şi-apoi, pe fantasticul cer
tot eu să fiu steaua de ger
pe care-o văzuseră magii.
Da, sînt gata să sparg
corabia ta, catarg cu catarg
şi-apoi să aprind un luceafăr
care, pe ape blajine
să te aducă spre mine
cu-ncredere, teafăr.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Zâmbind
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Zâmbind cu umeri ascuţiţi,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irişii albaştri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
şi te învecinezi cu mine.
Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, şi mă îmbrac în seară
(în singurul veşmânt ce mi-a mai rămas)
şi tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Zburau
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Zburau...
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau...
Respirând între două aripi,
ea - plămânul lui drept,
el - plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau....
prin aur...
zburau...
prin aur...
zburau...
Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961
Şi veneau cîntînd pe ape
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Si veneau cîntînd pe ape
cei trei care nu ştiau bine rugăciunea
cei trei care, de-o viaţă-ntreagă, se rugaseră anapoda,
şi, totuşi, nu-l mîniaseră pe Domnul, nici nu-l mîhniseră,
şi pluteau atît de frumos
cei trei necunoscători ai regulilor
încît însăşi legea se plecă în faţa lor
şi sărută uda lor talpă.
Ţurţurul
Colecţia: poezii pentru copii
de Nina Cassian [Nina_Cassian ]
Dintr-un picur, doi şi trei,
Streaşina a prins polei.
Ţurţuri lunguieţi, de gheaţă,
Strălucesc de dimineaţă.
Oana stă privind afară
Soarele de primăvară.
Barba gheţii străvezie
Scânteiază-n raza vie.
Când, deodată, jale-adâncă!
Ţurţuru-ncepu să plângă.
Stropi de apă, limpezi, iată,
Cad din barba sa-ngheţată.
Oana, nu te întrista!
Noaptea, apa va-ngheţa
Şi, din picurii zglobii,
Mâine ţurţuri noi vor fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu