Extraterestrul

Undeva , departe de aici traia un extraterestru. Toata lumea stie ca sa fii extraterestru inseamna ca esti complet diferit de ceilalti , ca si cum ai fi de pe o alta planeta si nu ai avea nimic in comun cu cei din jurul tau. Arati cu totul altfel , si pari atat de ciudat incat ceilalti cred ca ar fi mai bine sa pleci de unde ai venit.
Extraterestrul nostru avea si el aceleasi probleme. De exemplu cand se plimba pe strda , lumea se uita la el si zicea : " Hei , ia priviti un extraterestru!" Apoi o luau la fuga pentru ca banuiau ca este rau si afurisit. Cand a incercat sa-si faca prieteni , ceilalti s-au uitat la el fara nici o incredere , de parca el ar fi avut niste puteri supranaturale cu care sa le faca rau. Nu reusea deloc sa se apropie de nimeni. Absolut nimeni nu-i dadea nici o ocazie , ferindu-se de el. Nu mai avea habar cum sa faca sa ajunga intr-un loc unde sa inceteze sa mai fie considerat extraterestru. Era foarte singur si amarat pentru ca nu mai cunostea alti extraterestrii cu care s-ar fi putut imprieteni.
Adesea mergea la o biblioteca mare , pentru ca i se spusese ca acolo ar mai putea afla unde se gasesc alti extraterestrii. Numai ca spre necazul lui , niciodata nu gasea nici o informatie despre asa ceva. "Oare de unde am venit si ce mi s-a intamplat ca am ajuns aici? Pentru ce sunt altfel decat altii?" Si se mai intreba ce ar putea face el pentru ca ceilalti sa-l primeasca printre ei? Extraterestrul era de-a dreptul obsedat de aceste intrebari si se simtea cu totul nefericit. Nu se mai straduia sa se poarte altfel ca sa-si faca prieteni. Toti il respingeau mereu si-i faceau zilele amare pentru ca arata si se comporta atat de diferit de ei.
Intr-o zi , in timp ce se afla la biblioteca , a dat intamplator peste o carte de magie , care cuprindea tot felul de descantece , formule secrete si vrajitorii. Cartea statuse pe un raft dosnic si nimeni no mai deschisese poate de ani de zile. Extraterestrul nostru a imprumutat cartea si a luat-o acasa , unde a inceput sa o citeasca. De neinchipuit , dar cartea continea formule magice care te puteau transforma din ceva in altceva , sau sa dispari dintr-un loc si sa apari in altul. Citind-o cu atentie , extraterestrul sa hotara ca daca mai vrea sa ramana pe pamant si sa fie fericit , ar trebui sa inceteze sa mai fie un extraterestru. Pentru ca sa reuseasca acest lucru , era absolut necesar sa se schimbe si pe dinauntru si pe dinafara. Nu avea altceva de ales daca dorea sa fie si el fericit.
In Cartea de magie extraterestrul a gasit o reteta miraculoasa , care spera sa i se potriveasca. Ca sa o pregateasca ii trebuiau tot felul de lucruri stranii. De exemplu: Scoici in forma de omida , trifoi cu patru foi , 3-4 fire din mustata unui lup , oua de broasca raioasa , si altele , pentru care avea nevoie de ceva timp ca sa le gaseasca. Numai ca isi pusese in gand cu tot dinadinsul sa incerce , asa incat sa straduit sa-si faca rost cat mai repede de tot ce-i trebuia si a petrecut toata noaptea amestecandu-le ca sa prepare licoarea fermecata. A amestecat , a tot amestecat si cu toate ca avea miros ingrozitor sa hotarat sa o bea. Si ce sa vezi!? Minune! Deindata ce a inghitit licoarea , o schimbare de necrezut sa petrecut in tot corpul sau , iar el a inceput sa se simta ca orice fiinta omeneasca obisnuita! Banuitor , a cautat o oglinda si s-a uitat in ea. Intr-adevar nu mai era extraterestru delocc! In sfarsit aflase formula de a se preschimba din extraterestru intr-un om obinuit , ba chiar ii placea noul sau chip. Plin de nerabdare se repezi afara si incepu sa se plimbe pe strada. Cand cineva il saluta , el raspundea politicos " Buna ziua". La drept vorbind nu era deloc obisnuit ca ceilalti sa fie prietenosi cu el. Simtea o bucurie nemasurata.
Mai tarziu sa dus intr-un parc , s-a asezat pe o banca si a inceput sa vorbeasca plin de atentie si voiosie cu cei ce treceau pe acolo. A descoperit cu surprindere ca era cu totul altfel si in sufletul sau , in interior. Acum ii veneau foarte usor in minte cuvintele pe care trebuia sa le rosteasca , pentru ca sa-si arate simpatia si dorinta de a se impreteni. Stia ce sa vorbeasca si cum sa vorbeasca. In sinea lui si-a dat seama ca se schimbase cu adevarat intr-o finta omeneasca si-i placea de el insusi asa cum se schimbase! Se simtea foarte bine si era mandru de el pentru ca a reusit sa gaseasca formula prin care sa se preschimbe dintr-un extraterestru intr-o fiinta omeneasca si mai ales pentru ca a iesit atat de repede in lume si a putut atat de bine sa se descurce cu noul sau dea fi.
Din acea zi , a descoperit ca se simtea din ce in ce mai bine, ca era o adeavarata fiinta omeneasca , din ce in ce mai amabila si mai aproapiata de ceilalti. Cu fiecare moment care trecea , viata lui era tot mai placuta. Toata supararea si chiar disperarea lui s-au terminat definitiv. Nici macar cu o jumatate de gand nu mai dorea sa fie extraterestru. Cat despre formula , secreta , a pastrat-o de atunci cu multa grija , pusa intr-un loc bine stiut , pentru ca sa o poata imprumuta oricui s-ar intampla sa se simta , asa cum se simtise el mai demult , estraterestru.

O Lumina mai ciudata

Traia odata mai de mult , un baietandru mai putin obisnuit.
Spre deosebire de altii de varsta lui , el nu stia cat de sigur poate fi pe sine si nu se cunostea deloc pe sine insusi.
Acest lucru se intampla din cauza ca era invaluit tot timpul intr-o ciudata lumina neagra din cap pana in picioare.
Indiferent unde mergea , sau unde se afla , lumina cea intunecata il insotea peste tot , fara sa-i ceara parerea.
Desigur o aseamenea lumina intunecata era cel mai ciudat lucru , mai ales pentru ca nu oricine putea sa o zareasca.
Totusi , cei care isi dadeau seama de prezenta ei , profitau cat puteau de baiat.
Il umileau , tratandu-l in cele mai injositoare feluri.
Ne putem da seama ca din cauza acestei lumini negre cu care era infasurat fara voia lui , baiatul se simtea coplesit de tristete.
Era foarte amarat , tacut si nu putea sa isi dea seama de desteptaciunea sau de priceperea lui.
Bietul baiat incercase in fel si chip sa se lepede de lumina aceea neagra.
Odata a luat-o la fuga cat il tineau picioarele , dar cand sa oprit , lumina neagra era tot acolo ,lipita de el. Altadata sa catarat intr-un copac inalt si a ramas acolo mai multe ceasuri , dar cand a coborat , lumina ciudat de neagra era tot in jurul sau.
S-a apucat sa tipe cat il tinea gura ca sa o alunge , dar degeaba.
A incercat sa o spele , chiar sa o inghita , dar nu ajuta la nimic.
Nu o putea da la oparte absolut deloc. Cateodata se simtiea atat de neputincios , incat ingenunchea in fata altora implorandu-i sa-i dea si lui un pic de putere. Numai ca nici cu ingenunchiatul n-a rezolvat nimic ba mai mult , cei in fata carora facea acest lucru il tratau cu si mai mult dispret, asa ca nu-l ajutau deloc sa scape de lumina neagra.
Deja incepuse iarna si se apropia Craciunul.
Baiatul era din ce in ce mai disperat. Intr-o zi , nerabdator sa mai astepte pana la Craciun , sa pornit la drum sa-l caute pe Mos Craciun mai curand si sa-l roage sa-i indeparteze povara de care nu putea scapa.
L-a gasit si i-a explicat lui Mos Craciun ca el nu-si dorea jucarii , nu-si dorea nici un cadou , ci numai sa scape de lumina aceea neagra , fara de care viata lui ar fi putut deveni atat de fericita.
Mos Craciun i-a promis ca va incerca sa vada ce va putea face pentru el.
Baiatul a plecat indoindu-se putin in sinea lui ca Mos Craciun il va ajuta , pentru ca de altfel el nici nu prea credea in Mos Craciun.
In timp ce toata lumea se pregatea bucurandu-se de apropierea sarbatorii Craciunului, baiatul nostru se simtea tot mai impovarat de ciudata lui lumina neagra.
In seara de ajun , baiatul era convins ca Mos Craciun uitase cu totul de rugamintea lui , asa ca sa culcat fara a mai avea vro speranta sa-i fie indeplinita. Insa in acea noapte de sarbatoare baiatul a avut un vis. Si in vis se facea ca auzea un glas dulce si bland care il chema pe nume. Si-a dat seama imediat ca era vocea unui inger , invaluit intr-o minunata lumina aurie. Ingerul la instiintat ca a fost trimis anume ca sa-i indeplineasca dorinta si sa-l scape de lumina neagra care il impovarase atat de mult timp.
Zicand acestea , ingerul cel minunat si-a inaltat bratele ,care aseamenea unor magneti foarte puternici au smuls cu totul lumina ciudata si neagra in care fusese infasurat baiatul. Apoi ingerul i-a spus ca lumina neagra nu se va mai apropia niciodata de el si nu-l va mai impovara. In plus , ingerul a desprins o parte din minunata lui lumina aurie si a legat-o strans de scanteia luminoasa care era nestiuta si ascunsa adanc in sufletul baiatului. In data ce a facut acest lucru , propria lumina aurie pe care o avea baiatul inauntrul sau a inceput repede sa creasca. A crescut , a tot crescut pana ce la inconjurat si la invaluit complet. Era o lumina stralucitoare , exact ca cea a ingerului. Dupa ce a indeplinit acest lucru ingerul la binecuvantat cu mult drag pe baiat , si-a luat ramas bun iar apoi a disparut. Baiatul era atat de incantat ca nici na mai putut dormi restul noptii. Se simtea cu totul si cu totul altfel. Cand sa facut in sfarsit dimineata , a iesit tipil din camera lui si a observat ca langa bradul impodobit , Mos Craciun ii lasase o multime de alte daruri. A gasit un minunat glob de cristal si o caseta plina de chei. Mai era acolo si o oglinda pe care statea scris :
'' Uita-te la mine si vei vedea adevaratul tau chip".
Baiatul a privit si na mai vazut nici o umbra din lumina neagra.
In zilele care au urmat acelui Craciun , baiatul si-a dat seama ca cei din jur il tratau cu totul diferit. Pentru ca el insusi ajunsese sa se cunoasca , sa-si dea seama ca este inteligent ca poate fi sigur pe el. Ca prin minune si cei din jurul sau il apreciau la fel de bine. Pe zi ce trecea ,baiatul intelegea tot mai mult ce important este sa te accepti si sa fii multumit de tine insuti. Acest sentiment da adevaratul inteles senzatiei de incredere in sine si de puterea pe care trebuie sa le avem. El sa convins din ce in ce mai mult ca avea aceasta putere si ca toata umilinta sau vorbele urate pe care trebuise sa le indure tineau de trecut si nici nu mai merita sa se gandeasca la ele.
Anii s-au scurs unu dupa altul. Multe sarbatori de Craciun i-au adus bucurii. Baiatul a devenit un adevarat barbat. Lumina aceea stralucitoare si aurie care il invaluia crescuse tot mai mult odata cu el. De fiecare data cand isi impodobea bradul de Craciun , avea grija sa puna acolo si un mic ingeras , care sa-i aminteasca pentru totdeauna ca visele pot deveni realitate si ca oamenii se pot schimba.

Vitelusul si pietrele din rau.

O data demult , era un vitelus care traia impreuna cu mama lui intr-o lunca larga , verde si foarte frumoasa pe malul unei ape. Mai traiau acolo o multime de alti vecini, vaci , cai mari dar nu mai erau deloc alti vitei. Asa ca , micul vitelus putea sa fuga si sa se joace numai cu mama sa. Totusi , desi o iubea foarte mult , se simtea teribil de singur si era trist pentru ca nu mai erau in vecini alti vitei de vrasta lui cu care ar fi dorit grozav sa se joace. Se stie ce bine se simt impreuna vitelusii cand se pot imprieteni cu cei de o varsta cu ei. Asa ca vitelusul nostru simtea permanent cu lui ii lipseste ceva.
Intr-o zi , cand parca era mai trist ca niciodata , vitelusul sa asezat langa trunchiul unui copac si a inceput sa motaie si sa viseze.
In vis se facea ca era intr-o vale nu prea mare pe marginea unui rau. Pe malul celalalt putea sa vada o turma intreaga de vitei si viteluse care fugeau si se zbenguiau distrandu-se de minune. Parca totii erau de varsta lui si doreau foarte mult sa-l intalneasca si sa-l cunoasca. Il tot strigau sa vina sa se joace cu ei , dar vitelusul nostru nu isi dadea seama cum ar putea trece raul ca sa ajunga la ei. Nici nu stia daca va fi vrodata in stare el , cel obisnuit cu singuratatea , sa se joace cu alti vitei. Asa ca a ramas privind lung spre rau. Cum se tot uita el asa , a vazut deodata ceva interesant in apa. Erau pur si simplu niste pietre , care traversau raul - una , doua , trei , patru...Deodata vitelusului ii veni o idee. Ce ar fi sa treaca pe malul celalalt calcand cu grija pe fiecare piatra , PAS CU PAS pana pe malul celalalt. Si chiar asa a si facut.
Ne putem inchipui ce bine sa distrat apoi sarind si fugind impreuna cu ceilalti vitei prin lunca verde...
Spre seara , sa intors si a trecut din nou raul , calcand cu atentie pe pietre inapoi.
Deodata visul vitelusului lua sfarsit , iar el se trezi tot acolo , stand asezat langa mama lui. Numai ca de data asta , vitelusul se ridica repede in picioare si exact asa cum facuse in vis , privi spre malul celalat al apei. Descoperi cu mare incantare ca acolo se jucau intradevar cativa vitei veseli.
De data aceasta insa vitelusul nostru stia ce sa faca sa ajunga la ei. Si asa a si facut.