sâmbătă, 30 aprilie 2011
Povestea unui baiat care era foarte urat.
A fost o data un baiat care era foarte , foarte urat.
Urechile lui erau teribil de lungi si dea dreptul ciudate. Avea si un nas urias din cauza ca era acoperit cu umflaturi , dintii lui erau rupti , iar cei ramasi erau foarte negri. Corpul lui crescuse mare si stramb. Una peste alta se infatisa ca o pocitanie groaznic de privit. Viata acestui baiat era foarte grea, pentru ca ceilalti radeau mereu de el. Il batjocoreau , ii gaseau tot felul de porecle caraghioase si il luau peste picior facand mare haz pe seama lui.
Absolut nimeni nu dorea sa-i fie prieten , iar el se simtea neputincios si nici cum nu reusea sa se apropie de altcineva de aceeasi varsta. Pentru ca se simtea atat de pocit , nici la scoala nu invata bine. Ura din tot sufletul sa mearga la scoala , pentru ca in acel loc copiii isi bateau joc cel mai mult de el si il chinuiau cel mai tare. Pana si parintilor lui le era rusine de el.
Nici nu se fereau sa-i spuna in fata cat era de urat si cat de mult ii deranja pe ei acest lucru. Pana la urma baiatul na mai putut suporta si sa hotarat sa fuga departe intr-o padure , unde sa nu mai fie nimeni care sa-i vada uratenia.
Dupa ce si-a strans toate lucrurile de care credea ca va avea nevoie pentru drum , baiatul cel urat a lasat o scrisoare parintilor sai , iar noaptea sa furisat afara din casa si a plecat. A intrat in desisul padurii si a mers adanc , tot mai adanc , pana cand sa trezit langa un rau foarte frumos , pe malurile caruia era numai muschi verde si moale de tot. Bietul baiat se simtea asa de slabit de drumul greu pe care il facuse , incat sa lasat cat era de lung pe muschiul moale si a adormit adanc pe loc.
In timp ce dormea , baiatul a inceput sa viseze. In visul lui se facea ca o zana foarte inteleapta a venit sa-i vorbeasca. Zana la atins cu gingasie pe umar , iar vocea ei blanda si dulce semana cu murmurul unui izvoras. Cu cat baiatul asculta mai mult vocea zanei intelepte ,cu atat devenea mai calm si mai linistit. Dupa ce au stat ei de vorba indelung despre uratenia lui , zana cea inteleapta ia atins ochii si a indepartat de pe ei un fel de solzisori , care semanau cu niste lentile. Baiatul nu isi daduse niciodata seama ca avea asa ceva pe ochi. Deci era extraordinar de surprins si de mirat. Acum se simtea cu mult mai bine si se intreba de ce oare nu isi daduse seama inainte ce mult il inselau ochii.
Pentru ca , uite ce interesant , acum privind de jur imprejur chiar si lucrurile i se pareau altfel. Culorile i se pareau mai luminoase.
Toate straluceau mai tare.
Apoi zana cea inteleapta ia atins urechile , scotand usurel din ele doua dopuri facute din vorbele murdare pe care baiatul le auzise spuse despre el. Era si mai uimit. Cum au putut ajunge dopurile acolo fara stirea lui? Zana cea buna a inceput sa-i vorbeasca din nou , asa ca acum baiatul ii auzea vocea minat de blanda foarte clar:
" Au fost foarte multe lucruri pe care nu aveai cum sa le auzi , sa le vezi si sa le intelegi" , ia spus zana cea inteleapta." Dar de-acum inainte esti pregatit sa vezi si sa auzi lucrurile intr-un fel nou. In zilele si noptile care vor urma in viitor , oameni si intamplarile vor avea o cu totul alta infatisare si vor suna cu totul altfel pentru tine.
Iti vei da seama cine are cu adevarat grija de tine , cine te respinge , cine este manios si rau si cine te iubeste cu adevarat.
Vei putea pricepe cine isi bate joc de tine sau cauta sa te umileasca , astfel incat vei sti sa te feresti din calea acestor oameni. Toate aceste lucruri pe care le vei cunoaste de aici inainte , te vor face sa-i intelegi cu totul altfel pe ceilalti. De aceea vei putea sa te inconjuri cu persoane care vor avea grija de tine , pentru ca in sfarsit VEI FI CONVINS CA SI TU MERITI SA FII IUBIT.
Apoi la sarutat pe baiat pe frunte , si la binecuvantat cu toata dragostea. Baiatul a simtit ceva greu de descris , ca un fior strabatandu-i tot corpul pana in inima si in suflet. Mai traziu cand sa trezit din somn , si-a dat seama imediat ca i sa intamplat ceva cu totul deosebit si important. Era convins ca visul fusese special si absolut extraordinar. Sa ridicat si sa dus la parau ca sa se spele. Privindu-si chipul in unda limpede , a vazut cu uimire o infatisare care era dea dreptul frumosa. Si-a amintit de ce ia spus Zana care il vizitase in vis. Atunci baiatul a inteles pe loc ca fata atat de aratoasa pe care o zarea in oglinda apei acum , era imaginea propriei lui figuri. Si-a dat seama ca uratenia lui nu fusese altceva decat o iluzie , o parere. Baiatul a priceput ca intr-un anume fel , cei din jurul sau vorbindu-l de rau , sau batjocorandu-l , i-au strambat imaginea , adica parerea despre el insusi , facandu-l sa se creada ingrozitor de urat.
Intorcandu-se pe drumul catre casa , baiatul vedea lumea intr-un fel care era cu totul nou pentru el. Ce ciudat: Cat de minunate erau florile care cresteau pe carare , iar pasarile ce cantece clare aveau.
Pana si soarele parca era mai putin dogoritor. Cand a ajuns acasa , parintii nu i-au adresat nici un salut , pentru ca nici nu bagasera de seama lipsa lui de acasa. In acea noapte , cand sa culcat din nou cu ai sai , baiatul ia vazut si pe ei cu totul altfel. De fapt pareau alunecati intr-un somn ciudat , in care puteau sa umble si sa vorbeasca , dar nu puteau sa vada si sa auda cu adevarat. Atunci baiatul a priceput in sfarsit ca uratenia sa era de fapt o parte din visul lor ciudat si nu era deloc propria lui imagine!
Cand sa dus din nou la scoala , a inteles ca si pe colegii lui ii vede in cu totul alt fel. Baiatul si-a dat seama cu care dintre ei s-ar putea imprieteni. Apoi a mai descoperit ceva uimitor : Cunoscandu-si calotatile si adevarata imagine , reusea sa descopere mult mai usor pe cei buni din jurul sau.
Dar mai presus decat toate , acum cand vedea lumea intr-un mod atat de nou si special a priceput si intelesul pe care il avea dragostea , atat cea simtita de el cat si cea pe care o simteau unii din jurul sau. Asa se face ca , avand aceasta noua posibilitate de a intelege lumea , a descoperit pas cu pas , in fiecare zi care trecea , ca inima si viata lui se umpleau tot mai mult bucurie....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu