Maimuta care se credea copac

O data demult , o maimuta vietuia intr-un copac unde se obisnuise asa de bine ,incat a ajuns sa creda chiar ea insasi ca este un copac.
Tare ciudat si de necrezut parea acest lucru! Maimutica statea in copac cat era ziulica de lunga si nu cobora de acolo nici noaptea.
Zi si noapte statea in copac si nimeni nu i-a spus niciodata ca ea nu era de fapt copac. Nici copacul nu i-a soptit niciodata ca ea nu era copac , pentru ca si pe el il amuza si i se parea chiar un compliment placut faptul ca aceasta maimutica se credea copac. Asa ca mai departe , maimutica se lasa leganata in vant odata cu copacul. Dormea in copac si se hranea cu frunzulitele fragede de pe crengile mai subtiri. Pe scurt maimutica crestea an dupa an crezand in continuare ca era si ea un copac.
In padurea aceea nu se gasea nici o oglinda , asa ca nu era nici o posibilitate pentru ca maimutica sa isi dea seama ca ea arata cu totul altfel decat un copac. Parea multumita ca sta in copac , insa totusi, pe undeva in adancul sufletului ei , parca simtea ca-i lipseste ceva si ca viata ei era prea legata de copac intr-un fel ciudat si chiar nepotrivit.
Intr-o buna zi sa intamplat sa treaca pe acolo un iepuras. Sa uitat sus in copac si vazand-o pe maimutica a strigat:
"Hei , tu de colo! Da-te jos si hai sa ne jucam! Sunt tare singur si mi-ar place sa gasesc pe cineva cu care sa ma imprietenesc si sa ma joc! "
Maimutica nu vorbise pana atunci aproape cu nimeni , asa ca nu prea avea voce. Totusi ia raspuns:
"Pe Mine ma strigi? Dar eu sunt copac"
Iepurasului i sa parut foarte comic raspunsul , ca o gluma buna , asa ca a inceput sa chicoteasca , iar apoi sa apucat sa rada de-a binelea , de se tavalea pe jos de ras. NICIODATA nu mai vazuse o maimuta care sa se creada copac!
Uitandu-se la el cum rade de ea , maimutica sa infuriat si a tipat:
"Pentru ce razi asa? " Tot chicotind , iepurasul ia raspuns:
"Pai nu esti copac. ESTI MAIMUTA. De unde ti-a venit ideea asta caraghioasa ca esti copac?"
Auzind aceste cuvinte , maimuta si-a dat seama ca de fapt nu stia sigur de unde-i venise ideea. Acum ar fi vrut sa se dea jos din copac , dar nu era deloc sigura pe ea si se tema. Totusi , pentru ca iepurasul o tot indemna cu binisorul , a reusit sa coboare si apoi si-a petrecut tot restul zilei jucandu-se si distrandu-se asa de bine cum nu i se mai intamplase niciodata amuzante si se zbenguise cu pofta toata ziua , sa intors in copacul ei ca sa se culce. In copac era foarte bine si placut , insa pe zi ce trecea , maimuticii i se parea tot mai usor sa renunte la acest confort si cobora ca sa se distreze jucandu-se . Curand , parerea de rau dupa copac a disparut de tot si maimutica a ajuns sa se simta cu totul altfel in sufletul ei.
Pentru prima oara in viata maimutica simtea cine este ea CU ADEVARAT si se bucura chiar ca este atat de diferita de un copac.
Se bucura foarte mult pentru ca zi de zi descoperea lucruri noi despre ea insasi , asa ca isi dadea tot mai mult seama ce fiinta deosebita era ea.
Acum ii venea chiar sa zambeasca de cate ori isi amintea ca inainte putuse sa creda ca este copac.