O data , demult , intr-o tarisoara foarte mica , traiau un rege , o regina si fiul lor Dorando. Toata lumea spunea ca printul seamana foarte bine cu regina chiar si in felul sau de a fi. Se spunea ca atunci cand va fi mare ,cu siguranta , printul va conduce regatul exact in acelas fel cum facea mama lui acum. Printul Dorando auzea fara incetare ca bunicul sau , profesorii sai , toti prietenii isi tot dadeau cu parerea cat de mult seamana el cu mama sa.
Trebuie sa stiti ca regina mama era o femeie foarte deosebita , care se gandea deseori ca micul sau regat va fi atacat de dusmani. Era chiar obsedata de aceasta idee , asa ca supraveghea mereu uitandu-se pe ecranul radarului special instalat ca sa detecteze din timp daca micul regat urma sa fie atacat. Intr-o zi , pe cand tocmai facea acest lucru , a observat o mica virgulita pe ecran ( care putea foarte bine sa semnaleze prezenta unei pasari , ori poate ca era numai un fir de praf ) , Regina mama a dat insa imediat alarma " Vin dusmani !" Drept urmare a cerut pe loc tuturor ostasilor care pazeau sa fie gata de aparere pentru ca regatul era atacat. Din nefericire , regina interpreta gresit semnele de pe radar atat de des , incat ostasii de garda au inceput sa se plictiseasca tot pregatindu-se degeaba pentru atacurile pe care si le imagina regina. In plus , reginei ajunsese sa i se para ca aude si unele sunete suspecte pe care bineinteles ca nimeni altcineva nu le auzea. Ea credea ca dusmanul se strecurase pana in camera ei , unde facea anumite zgomote , sau ii deranja instalatia de tefefon. Sau i se parea ca noaptea dusmanul facea galagie la etaj. Convinsa ca toate acestea erau adevarate , regina se apuca sa strige : " Sariti ! , Sariti! , Sariti! " chemand garzile in ajutor.
De fiecare data cand regina incepea sa strige , soldatii de paza se uitau unul la altul si oftau: " Auzi , Regina a inceput iar cu bazaconiile ei"
Insa pentru ca regina era totusi sefa lor , alergau de indata la ea , prefacandu-se ca i cauta pe dusmani.
Se straduiau din rasputeri sa faca tot ce ordona regina , pentru ca stiau foarte bine ca in ACEL regat , daca cineva nu i-ar fi facut pe plac , ea ar fi putut oricand sa ordone sa le taie capul. Printul Dorando crestea imitand-o pe regina. El a inceput sa creada ca un asa zis lup il urmarea , mai ales cand se ducea la culcare. Era sigur ca vazuze asa zisul lup la fereastra , ba i se parea ca-l auzise la usa , ba i se parea ca-l aude circuland la etaj. Atunci se apuca si el sa strige : " Sariti ! Sariti ! Sariti! " . Soldatii de paza se grabeau sa vina si la el , dar isi faceau unul altuia cu ochiul si comentau ingrijorati :
" Dorando a inceput sa fie exact ca mama lui"
Mai este important de stiut ca in acel mic regat soldatii care pazeau primeau aceasta slujba pe toata viata lor , fara sa poata renunta la ea. Asa ca , intr-o zi , satui de atatea false alarme , ei s-au hotarat sa discute despre printul Dorando. Voiau sa gaseasca o solutie pentru ca nu cumva el sa creasca , ajungand exacat ca mama lui. Pur si simplu nu mai suportau sa se prefaca de fiecare data ca ii cauta pe dusmani sau asa zisul lup , care nu era niciodata nicaieri. Tot discutand , soldatii s-au hotarat sa il roage pe un om batran si foarte intelept din regat sa stea de vorba cu printul.
Din fericire acesta a fost de acord sa-i sprijine pe soldati , pentru ca la randul sau se saturase sa-i tot auda pe print si pe regina strigand. Asa ca inteleptul sa dus la printul Dorando si la ajutat sa priceapa ca nu era pe acolo absolut nici un lup care sa incerce sa-i faca rau. Atata a vorbit si la sfatuit pe printul Dorando , pana cand acesta a inteles in sfarsit ca totul era doar in inchipuirea lui care ii juca feste facandu-l sa vada sau sa auda ceea ce de fapt nu exista. Apoi batranul a continuat sa-l invete pe print sa vada lumea asa cum este ea in realitate. Ascultandu-l pe intelept printul Dorando si-a dat seama ce lucru important este ca el sa creasca in felul sau propriu si sa devina un rege cat se poate de bun. Inteleptul la mai ajutat pe Dorando sa priceapa ca el nu era deloc obligat sa creasca pentru a deveni exact ca mama lui regina.
Printul Dorando si batranul au stat de vorba indelung. Niciodata nu sa stiut exact tot ce au discutat ei. Dar ceea ce sa putut observa a fost ca de la acea data Dorando a inceput sa se comporte foarte diferit. N-a mai strigat niciodata sa sara garzile sa-l apere de asa zisi lupi imaginari. Cand a mai crescut si a devenit adolescent na mai lasat-o pe mama lui sa-l pacaleasca facandu-l sa creada ca vin dusmanii. El ii spunea : " Vai , draga mama , doar stii ca-i numai o pasare pe ecranul radarului! Pentru ce vrei sa ne purtam de parca ar veni dusmanii? "
Dupa mai multi ani a venit si timpul ca Dorando sa devina rege.
Trebuie sa stiti ca el a condus tara cu totul altfel decat facuse mama lui. In primul rand pentru ca el vedea lucrurile ASA CUM ERAU IN REALITATE.
Se simtea sigur pe el , era un om sensibil si drept , bun cu totii supusii lui , mai ales cu soldatii de garda.
Multa vreme dupa aceea slodatii de grada inca isi mai aminteau discutand intre ei despre cele intamplate si se felicitau ca avusesera ideea de a trimite pe batranul intelept sa-i vorbeasca lui Dorando cu atata folos pentru toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu